Ziua 2

   Barcelona a umilit Realul cu 6-2 pe Santiago Bernabeu. ca fan al Barcei
trebuia sa spun asta. :))

   ziua de ieri a fost o zi luuuuuuuuuuuunga dar foarte frumoasa. a fost a doua
zi impreuna cu Andrei insa prima si singura pe care o petrecem de la cap la
coada amandoi.
   ziua asta a inceput de fapt azi noapte. ne-am bagat amandoi in pat pe la 12,
am stins lumina si am stat de vorba. am stat de vorba asa pe intuneric, fara sa
ne dam seama cum a trecut timpul. cand m-am uitat la ceas era 2 fara ceva…
   pe la 7 l-am simtit pe Andrei ca s-a dat jos din pat. cum toata casa dormea a
ramas la mine in camera sa joace FIFA. prin urmare de cate ori deschideam ochii
fiind trezit de tipetele lui de fericire sau de nervi, avea grija sa-mi
povesteasca ce goluri a mai dat, cu ce echipe a jucat si cu cat a batut.
   norocul lui ca eram prea adormit sa pot spune ceva…

   cand in cele din urma m-am dat jos din pat l-am intrebat daca vrea o cafea.
"- vreau dar din aia buna cum faci tu"
   mi se pare interesant cum eu cred ca bunica mea face cea mai buna cafea din
lume in timp ce Andrei crede ca eu o fac. e un fel de lant al slabiciunilor…

   a venit ora de mers la baschet. bineinteles ca l-am luat si pe Andrei. mai
mult decat atat, a si jucat putin. a dat cateva pase decisive foarte bune ba
chiar a dat si cosuri cu mingea de fotbal. pentru 9 ani este foarte bine.

   dupa 3 ore de baschet, ajunsi acasa, morti de oboseala, terminati, distrusi,
(si cand spun asta ma refer la mine si la Radu) in momentul in care am intrat in
casa, inainte de a apuca sa facem un dus macar, il aud pe Andrei:
"- acum ce facem? cum ne jucam?"
   si uite asa mi-am petrecut eu dupa-amiaza jucandu-ma cu Andrei in timp ce
intreaga familie dormea. sa mai spuna cineva ca sunt lenes.
   bakugani, worms, fotbal, bitefight, biliard pe calcultor…am jucat tot ce
puteam sa jucam incercand sa facem liniste ca sa-i lasam pe ceilalti sa doarma.
   este interesant de explicat felul in care face Andrei liniste. o sa dau un
singur exemplu: m-am dus la bucatarie sa mananc ceva. cum am ajuns acolo am
auzit ceva. am ciulit urechile si mi-am dat seama ca era vocea lui Andrei care
spunea niste cuvinte foarte dragute calculatorului. si le spunea atat de in
liniste incat se auzeau foarte clar pana in partea cealalta a apartamentului.

   in cele din urma sa facut ora 9. ora care a venit cu aceeasi cunoscuta intrebare:
"- acum cum ne jucam?"
   trebuia sa gasesc ceva care sa-mi permita sa ma uit si la snooker in timp ce
ma jucam….numai ca n-aveam nicio idee. m-a salvat Andrei: fotbal cu nasturi.
a fost cea mai umilitoare infrangere pe care am suferit-o vreodata. scorul a
fost 10-1 pentru Andrei si cel mai aiurea e ca si Murphy la batut pe Robertson.
   pana la urma am lasat fotbalul si ne-am uitat impreuna la snooker. cred ca ii
place sportul asta pentru ca a inteles ce este ala un "free ball" de la prima
explicatie, lucru pe care nu l-a mai reusit nimeni pana acum. sa explici ce este
acela un "free ball" este mai complicat decat sa explici unei femei ce este
acela offside la fotbal.
   in cele din urma insa a cazut la datorie uitandu-se la snooker.
   acum doarme in pat in timp ce eu mi-am facut o cafea si ma bucur de primele
clipe de odihna de care am avut parte in ultimele 17 ore.
  
   cel mai fericit m-am simtit atunci cand mi-a spus cam asa:
"- imi place mult aici cu tine. pacat ca maine trebuie sa plec. pot sa mai vin
si alta data?"