este extrem de obositor sa fii copil. dar este si foarte, foarte frumos. dupa
3 zile in care am facut tot ce a facut si Andrei pot spune ca nu mai este niciun
muschi care sa nu ma doara. ma dor pana si varfurile degetelor la contactul cu
tastele…
ziua a inceput putin mai tarziu azi, pe la 9.30. m-am trezit primul si am
vrut sa ma dau usor jos din pat ca sa nu-l trezesc pe Andrei. eu dormeam la
perete. am reusit sa ma ridic in cea mai deplina liniste, am dus un picior peste
Andrei, fiind foarte atent sa nu-l ating, si l-am lasat jos. l-am lasat jos
exact pe o sticla goala de plastic care a scos un zgomot atat de puternic incat
ar fi trezit si un urs din hibernare.
in secunda doi Andrei era in picioare (si cand spun in picioare inseamna
exact in picioare, in pozitie de drepti) desi nici nu putea sa tina ochii
deschisi. cred ca s-a miscat mai rapid decat soldatii atunci cand suna alarma.
pe urma ziua a decurs ca si cea de ieri: cafea, joaca, mers la bunica,
baschet, snooker. Andrei s-a uitat la snooker in zilele cat a stat aici mai mult
decat orice alta persoana pe care am vazut-o eu. mi-a spus de cateva ori ca ii
place. a inteles si regulile, foarte bine chiar. nu pot decat sa fiu mandru ca
am reusit sa il conving sa urmareasca sportul in care fair-playul este cel mai
intalnit (este de ajuns sa spun ca toti jucatorii isi recunosc greselile atunci
cand arbitrul nu le-a vazut), singurul sport in care eleganta face parte din joc
(jucatorii sunt obligati prin regulament sa poarte papion).
seara a venit parca mult prea repede. de fapt zilele astea au zburat mult
prea repede. au fost cateva zile unice.
este interesant ca oricat as incerca sa-mi dau seama nu pot spune daca in
zilele astea i-am fost tata lui Andrei sau i-am fost frate. pana la urma cred ca
nici una nici alta, pentru ca daca i-as fi fost tata l-as fi intrebat daca si-a
facut temele si nu l-as fi invatat cum sa ragaie mai tare iar daca i-as fi fost
frate nu ne-am fi inteles niciodata atat de bine.
stiu asta pentru ca am norocul de a avea cel mai inteligent si mai de treaba
frate din cati as fi putut avea (desi e el putin cam prea Dexter si mult prea
suparat si botos ori de cate ori are ghinionul de a se trezi cu o iubita in
viata lui) dar cu toate astea atunci cand stam prea mult timp impreuna incepem
sa ne cam calcam pe bataturi unul pe celalalt.
cred ca pana la urma i-am fost var si atat.