stii, exista vorba aia. daca unu’ iti spune ca esti beat sa nu-l crezi. dar
daca iti spune si al doilea atunci te duci sa te culci. in ultima saptamana mi
s-a spus de mai multe ori, din surse total independente ca sunt cinic, ironic si
haios.
ironic si haios stiu ce inseamna. stiu ca sunt asa, iar in zilele mele bune
pot combina ambele calitati intr-un mod destul de interesant.
cinic insa nu am stiut niciodata prea exact ce inseamna. prin urmare am
cautat in DEX:
CÍNIC, -A, cinici, -ce, adj.
1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sânge rece, fapte
sau gânduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de
convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care
tradeaza, exprima asemenea atitudini.
2. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat.
uite asa mi-am adus din nou aminte de versurile celor de la OCS, versuri care
de cand le-am auzit prima data mi s-a parut ca mi se potrivesc intr-o mare masura:
"nu urmaresc chiar sa displac dar refuz mereu sa va fac pe plac".
nu sunt un tip dificil, nu intru in conflict cu lumea doar de dragul de a ma
certa (decat uneori). sunt un hipiot si ma port ca atare pe cat posibil. insa nu
ma pot abtine sa contrazic lumea atunci cand lumea are idei fixe, neputand
accepta ca pot fi daca nu gresite cel putin discutabile.
mi se pare uimitor cum atatia oameni pot absolutiza intr-un asemenea grad
adevarul. totul este relativ in lumea asta iar adevarul si binele nu sunt
exceptii. absolutizarea lor nu poate duce decat spre rau. de exemplu sunt sigur
ca cei care ardeau vrajitoare pe rug in evul mediu erau siguri ca ceea ce faceau
era un lucru bun si ca vor fi recompensati pentru fapta lor de catre divinitate.
sa crezi cu putere in adevarul ideilor tale este cea mai mare prostie si cea
mai mare greseala dintre toate. facand asta inseamna ca te crezi cel mai
inteligent om de pe planeta, ca te pui undeva pe acelasi nivel cu Dumnezeu
pentru ca tu esti sigur ca esti detinatorul unei idei absolute, a carei
veridicitate nu poate fi pusa la indoiala de nimeni si nimic. ca nu mai ai ce
invata, ca stii tot.
asta este greseala pe care o face foarte multa lume. si si de asta sunt
oamenii atat de neinduratori unii cu altii, si de asta exista atat de putina
intelegere. foarte multi cred ca ideile lor sunt singurele adevarate, singurele
care trebuie urmate. nu pot concepe ca existe si alte cai de a-ti trai viata,
cred ca daca ei au facut intr-un fel atunci nu poate fi altfel.
totul este relativ in lumea asta, nimic nu este absolut. si este minunat ca
este asa pentru ca asta imi da libertatea absoluta. nu as putea trai intr-o lume
in care s-ar sti totul, in care se stie exact ce este bine si ce este rau, ce
trebuie facut si ce nu trebuie facut, care idei sunt bune pentru societate si
care nu.
indoiala este cel mai frumos lucru pe care il are mintea umana caci daca ea
nu ar exista, daca s-ar sti totul in mod absolut, atunci nu am mai avea nevoie
de minte, nu am mai avea de ce sa gandim. insa indoiala, cea care roade orice
idee, oricat de solida ar parea ea la un moment sau altul, este cea care face
lumea sa mearga mai departe, cea care il face pe om sa evolueze ca fiinta si ca
societate.
am nevoie de libertatea mea, este lucrul la care tin cel mai mult pe lumea
asta. am nevoie de a ma considera cel mai inteligent si cel mai prost, cel mai
bun si cel mai rau, cel mai frumos si cel mai urat.
imi place mult libertatea de a ma opune ideii fixe a celui cu care intru in
discutie, oricare ar fi ea. sunt nationalist in discutiile cu antinationalistii,
antinationalist in discutiile cu nationalistii, strict in discutiile cu
libertinii, libertin in discutiile cu oamenii stricti, combat iubirea in fata
celor care o idealizeaza, o apar in fata celor care nu mai cred in ea (asta
desigur atunci cand am cu cine discuta. pentru ca sunt oameni cu idei atat de
fixe incat nu le-as putea schimba parerea indiferent cate argumente le-as putea
da pentru a le demonstra ca se inseala. am cunoscut multi oameni, unii care au
idei fixe din cauza absentei inteligentei, altii din cauza ca au ajuns sa creada
cu atata inflacarare si orbire in ideea lor incat efectiv nu concep sa admita ca
ideea lor nu este absoluta, mintea lor pur si simplu nu poate accepta o astfel
de eventualitate).
imi face o mare placere sa sadesc indoiala acolo unde ea nu exista. este unul
din lucrurile bune pe care le pot face, este ca a sapa pamantul care este atat
de batatorit incat nu mai poate creste nimic prin el. facand un om sa isi puna
intrebari in legatura cu ideea lui care i se parea de necombatut il ajuti pe
acel om sa inceapa sa se gandeasca, sa se uite in jurul lui si sa caute si alte
opinii, opinii care acum pot creste in sufletul lui de vreme ce soliditatea
ideii atotputernice pe care o avea a inceput sa se clatine.
nu cred ca este nimic mai bun decat sa ajuti un om sa gandeasca.
…dar totul este relativ prin urmare se poate sa ma insel. eu insa voi
continua sa fiu cinic atata timp cat voi veti continua sa preferati comoditatea
ignoranta a ideilor fixe in locul indoielii gandirii.
da-mi voie sa te contrazic:))
nu pentru ca nu gandesc ca ai dreptate..nu pentru ca nu mi-au
trecut prin minte aceleasi idei..dar te contrazic de dragul de
a te contrazice..pentru ca ma indoiesc de toti si de toate.. pt
ca trebuie sa ma indoiesc si de tine..pentru ca simt o
neliniste profunda ce nu ma lasa sa dorm noaptea..pentru ca
trebuie sa ma framante o mie si una de intrebari despre toti si
toate..pentru ca nu pot nici meditata cum trebuie pt ca nu ma
pot goli de ganduri:D:))
da vic..ai libertatea asta de a le da peste nas
altora..:)dar,nu se numeste libertate daca ea nu are un anume
scop,,si mai ales unul pozitiv…care este scopul tau
victor?vrei sa te descoperi pe tine insuti sa-ti creezi o
individualitate autentica..sau ai bucuria de a face lumea ta
putin mai buna..mai frumoasa.. de a o transforma la nivelul
constiintei?:P:) daca da…atunci ai libertate cu adevarat..:)
Adriana, ceea ce spui tu tinde spre emo :))
una e sa ai discutii in care vii cu argumente solide in a-ti
sustine punctul de vedere, oricare ar fi el, si alta e sa
contrazici ilogic doar din placerea de a contrazice. asta este
ceva specific feminin. :))
…si spunand asta parca vad ca iar o sa inceapa sa mi se spuna
ca sunt misogin. :))))
…una e sa te gandesti la tot si la toate detasat, ca un fel
de exercitiu de gandire atunci cand n-ai altceva mai bun de
facut si te plictisesti si alta este sa nu poti dormi noaptea
din cauza ca nu stii cum a aparut Universul. :))) nu-i inteleg
pe oamenii care fac asta. de parca daca sunt ei deprimati
pentru ca nu gasesc raspunsul la intrebarile existentiale ale
vietii ar fi superiori in vreun fel celor care nici macar nu-si
pun aceste intrebari. :-??
intrebarile astea nu au un raspuns sigur, totul este relativ.
prin urmare poti sa te gandesti la ele dar numai
considerandu-le un exercitiu de gandire. nimeni nu iti va putea
da vreodata un raspuns exact prin urmare cred ca trebuie sa fii
cretin sa te deprimi ca nu gasesti aceste raspunsuri.
…trebuie sa recunosc ca si eu am fost candva un astfel de
cretin. :))
scopul meu…am crezut ca am fost destul de clar in articol, nu
stiu daca as putea fi mai clar. scopul meu contrazicandu-ma cu
oamenii care stiu sa accepte o discutie de idei fara sa o ia
prea personal si care sunt capabili sa incerce sa inteleaga si
punctul de vedere al celuilalt, este acela de a prezenta
problema si din alt unghi. de a-l face pe cel cu care discut sa
inteleaga cum se vede situatia si din unghiul opus, unghi care
nu poate fi vazut deloc usor de cel care are aceea idee fixa pe
care o analizam in discutie.
asta este scopul meu intr-o astfel de discutie…desigur mai
sunt si discutiile in care ma bag doar din placerea de a il
enerva pe celalalt dar discutiile de genul asta intra intr-o cu
totul alta categorie :))
si daca vrei sa intru putin intr-un nivel mai intim, scopul
suprem urmarit combatand ideile fixe este acela de a face lumea
sa inteleaga ca nicio idee nu este mai presus de iubire. ideile
vin din ratiune, iubirea vine de dincolo de ratiune.
foarte multe idei fixe inevitabil ajung sa raneasca alti
oameni. atunci cand se intampla asta inseamna ca renunti la
iubirea pentru semenul tau de dragul ideii tale.
acest lucru mi se pare extrem de periculos si fac tot ce pot
pentru a-l combate.
victor,cred ca nu ai simtit ironia mea subtila …e mai greu
in scris ..stiu:P..tu chiar trebuie sa imi comentezi si glumele?:))
da..vad ca ai o fixatie ..sa comentezi profund si sa despici
firul in patru…renunta victor din cand in cand de dragul
iubirii mele:))..fa tot posibilul sa combati aceasta fixatie:)):P:D
Adriana, tu ai o parere prea buna despre mine. :))) cu mine nu
merge cu subtilitati, trebuie sa fii directa ca sa inteleg :))
….daca renunt in a mai despica firul in patru o sa ma iubesti
pana la adanci batraneti? 😕
nu renunta de tot totusi..pt ca n-ai mai fi tu:P
pai n-am zis ca renunt…nici n-as putea de altfel.
eu doar intrebam ce trebuie sa fac ca sa ma iubesti :)))
nimic:)
definitiile mele simple ale iubirii:S:
-cineva te poate iubi pentru ceea ce esti
-cineva nu te poate iubi pentru ceea ce esti
-cineva te poate iubi pentru ceea ce esti,dar daca nu-i place
schimbarea si tu te schimbi in permanenta,nu te va mai iubi
pentru ceea ce devii
-cineva te poate iubi pentru ceea ce esti si daca ii place
schimbarea si tu te schimbi in permanenta te va iubi pentru
ceea ce devii si va veti redescoperii si reindragostii in
permanenta..:)
asa ca ,Victor,nu trebuie sa faci nimic..
ce am comentat mai sus cu renuntarea la pentru iubirea
mea..era o tachinare la ce ai scris tu intr-un paragraf (care
de fapt a disparut in neant:P)..cum ca,parafrazez,ai renunta
la ideile tale pentru cei care-i iubesti:)
definitiile tale simple ale iubirii sunt mult prea simple
pentru mine ;)))
descurca itele ca altfel o sa te incurci in ele..:) been there
done that..keep it simple !!!!!;;)