nu inteleg disperarea oamenilor de a deveni celebri. nu inteleg de ce atatia
oamenii se dau un spectacol si fac chestii incredibile numai din dorinta de a
aparea la televizor si a fi cunoscuti de lume. mintii mele ii este imposibil sa
constientizeze atata superficialitate.
nu inteleg nici de ce femeile sunt dispuse sa se dezbrace atat de rapid numai
si numai pentru faima, nu inteleg de ce atatia barbati devin alcoolici, nu
inteleg de ce atatia adolescenti incep sa se drogheze.
nu inteleg unde a disparut respectul de sine al omului.
nu inteleg cu ce te poate face celebritatea mai fericit. ok, te stie intreaga
tara, este penibilul ala pe care il tot vad la tv. asta chiar te face sa te
simti important? asta chiar te face fericit? este tot ce-ti doresti tu in viata?
nu, mintea mea nu poate intelege asa ceva.
nu inteleg de ce te-ai duce la emisiuni gen test de fidelitate, tradati in
dragoste sau din dragoste. chiar atat de disperat esti sa te vada vecinul de
bloc la tv si sa moara de invidie? conteaza asta chiar atat de mult pentru tine?
nu inteleg cum oamenii au ajuns atat de jos. daca astfel de lucruri te fac
fericit atunci inseamna ca esti destul de jos pe scara evolutiei. sau poate ca
am eu alte valori in viata.
nu inteleg de ce atatia oameni vor sa fie recunoscuti prin fizic. pentru ei
conteaza sa auda atunci cand trec pe strada:
"-uite-l ba pe ala de la…"
nu inteleg de ce sunt atat de putini cei care vor sa fie recunoscuti pentru
ceea ce au spus, pentru felul lor de a gandi. eu personal ii respect pe acestia,
pe cei care de-a lungul vietii mele mi-au dat sfaturi bune sau mi-au spus niste
idei care m-au ajutat. sau care pur si simplu mi-au dovedit ca gandesc.
poate sunt eu ciudat insa nu vreau sa ajung celebru. nu vreau sa-mi petrec
restul vietii fiind recunoscut si salutat de toata lumea. nu inteleg in ce fel
ma poate face asta fericit.
prefer sa raman un anonim. celebritatea nu m-ar face mai fericit. ceea ce
m-ar face pe mine mai fericit decat sunt acum ar fi sa am parte cat mai des de
nopti asemenea celei pe care am petrecut-o cu Radu pe stabilopozii de la
Costinesti cu mult timp in urma, asteptand rasaritul, cu o bere in mana si
vorbind despre Univers, Dumnezeu, viata si tot ce exista in lume si in mintea
noastra.
sunt de aceeasi parere,traim o viata pretuind lucruri
superficiale carora nu ar trebui sa le dam importanta,si tot
nefericiti suntem..
noi traim in aceasta lume pentru un oarecare motiv, pentru ceva
anume..
in noi exista multe lucruri pe care trebuie sa le vedem, sa le
studiem si sa le întelegem, daca intr-adevar aspiram sa stim
ceva despre noi insine, despre propria noastra viata…
in mod evident, exista in fiecare dintre noi ceva ce ne
amaraste viata si impotriva caruia trebuie sa luptam ..
nu ne serveşte la nimic să ne înfumurăm cu titluri, onoruri,
diplome, bani, rationalism subiectiv inutil, virtuti invechite
s.a….
ipocrizia si vanitatile prostesti ale falsei personalitati, fac
din noi oameni neindemanatici, demodati, retardatati,
incapabili de a vedea noul…
cat adevar in ce ne spune Iisus Christos:„Fie ca mortii sa-si
ingroape mortii.” …multi oameni, cu toate ca traiesc, sunt de
fapt morti pentru orice posibila munca asupra lor insisi, si in
consecinta, pentru orice transformare interioara..
sunt persoane incatusate de dogmele şi credintele lor, oameni
pietrificati în amintirile zilelor demult trecute, indivizi
plini de prejudecati , persoane sclave a „ceea ce va spune
lumea”, uneori „pedante”, convinse ca detin adevărul pentru că
aşa li s-a spus etc…
acesti oameni,animale inteligente(homo sapiens ar fi prea mult
spus) ,acesti filfizoni ce doresc preamarire si recunoastere
doar pentru a simti ca valoreaza si ei ceva ..nu vor sa
inteleaga ca aceasta lume este un exercitiu psihologic, prin
intermediul caruia ar fi posibil sa anihilam acea uratenie pe
care o purtam cu totii în interior…
dar, astfel de persoane au intotdeauna cea mai buna parere
despre ele insele; se lauda cu virtutile lor, se simt perfecte,
binevoitoare, serviabile, nobile, caritabile, inteligente, cred
că isi îndeplinesc datoriile etc.
viata e formidabila e frumoasa,dar trebuie vazuta ca o scoala
in care esti pregatit pentru mai mult,,a o lua ca pe un scop in
sine este evident un lucru gresit..
din pacate, oamenii traiesc in mod mecanic, nicicand nu au
auzit vorbindu-se ceva despre munca interioara…si ce inseamna
asta?..de cei care intr-adevar fac bine celor amarati ,fara sa
astepte ceva in schimb si fara sa se laude ,nu se aude nimic in
mas media..
o schimbare in noi este necesara, dar oamenii nu stiu cum sa se
schimbe.. sufera mult si nici macar nu stiu de ce sufera…
a avea bani nu este totul… viata multor persoane bogate se
dovedeste a fi cu adevarat tragica…pana la urma cea mai mare
avere a omului este comoara sufleteasca,lumina
interioara,"recolta"pe care a adunat-o de-a lungul vietii..
subscriu la ceea ce ai scris. sunt intru totul de acord cu tine 🙂
si eu cu tine victor intotdeauna:)
a se întelege : sunt şi eu de acord cu tine intotdeauna
victor:P:D