de ce conteaza atat de mult pentru oameni aspectul fizic? cred ca este o
ramasita a primitivitatii noastre.
aspectul fizic este primul pas. este prima interactiune cu o alta persoana.
daca arata bine, daca este ingrijita, iti place. daca miroase a transpiratie,
daca are haine murdare, nu-ti place. aspectul fizic este esential pentru primul
contact si de el depinde in mare masura desfasurarea ulterioara a evenimentelor
dintre doua persoane.
fiecare om are, intr-o mai mica sau mai mare masura, latura asta fizica in
mintea lui. sunt unii care isi aleg iubita exclusiv dupa acest criteriu, sunt
altii pentru care nu conteaza PREA MULT. insa dupa parerea mea este
indiscutabil faptul ca intr-o masura mai mica sau mai mare conteaza.
aspectul intelectual este pasul doi. sunt oameni pentru care acest aspect
este esential. sa recunoastem insa, acestia sunt destul de putini si sunt in
general diferiti de omul de rand.
vorbesc numai in numele meu (insa cred ca sunt multi ca mine) atunci cand
spun ca am observat ca trec cu vederea mult mai multe unei iubite care arata
bine decat uneia care mi se pare mai urata. exista in mine o oarecare doza de
superficialitate si am acceptat asta.
insa nu as putea niciodata sa am o iubita extrem de frumoasa dar extrem de
proasta. mi se pare mult mai important ce si cat gandesti decat cum arati.
o caracteristica ce mi se pare mai importanta si decat aspectul fizic si
decat cel intelectual este felul de a vedea viata. asta nu sta in gandire ci
in…nu stiu cum sa-i spun, eu am numit-o capacitatea de a iubi.
am intalnit oameni extrem de inteligenti care insa erau mai mereu tristi.
unii cu motiv altii fara. oricat ar fi de frumoasa si de inteligenta nu as putea
iubi o fata trista, care nu poate vedea decat partea urata a vietii. o astfel de
fata n-ar face decat sa-mi strice iar si iar buna dispozitie iar eu nu pot
accepta asta.
consider ca viata este prea scurta ca sa stai sa-i vezi toate aspectele
negative. ele sunt infinite.
trasaturile pe care le apreciez cel mai mult la o persoana sunt de a putea
vedea frumusetea vietii si de a stii sa faca haz de necaz.
atunci cand ii scapa inghetata pe camasa sa nu se enerveze si sa inceapa sa
injure ci sa inceapa sa rada si eventual sa gaseasca o replica draguta.
In concluzie…tu esti perfect:D!
mai exista cineva care se indoieste de asta? :))
eu(hi hi hi)
se vede ca inca nu ma cunosti ;)))
…si nici tu pe mine:)))
pai noi vorbeam aici despre perfectiunea mea. care
perfectiune nu poate fi pusa la indoiala odata ce ajungi sa ma
cunosti atat de bine pe cat ma cunosc eu ;))
desigur ca perfectiunea mea nu are cum sa excluda
perfectiunea ta. 😀
…chiar…daca eu sunt perfect si tu esti perfecta inseamna ca
suntem suflete pereche? ;))
nimeni nu e perfect mai viktoras mai:))
eu sunt 😛
…parerea mea este ca modestia este specifica ipocritilor. iar
eu nu vreau sa fiu ipocrit ;))
eu nu sunt, si mai presus de toate, ador oamenii cat mai
imperfecti posibil^^
acuma depinde la ce fel de modestie te referi…un om cu
adevarat modest nu iti va zice niciodata ca e modest(tocmai
pentru ca e modest)…aia care zic ca sunt modesti sunt
ipocriti, categoric:)
eu as putea sa pun pariu ca spui ca adori oamenii imperfecti
pentru ca nu ai intalnit inca imperfectii pe care i-am intalnit
eu 🙂
poti sa simulezi modestia si fara sa spui in gura mare ca
esti modest. eu stiu sa fac asta foarte bine atunci cand e
cazul ;)) trebuie doar sa fii destul de destept sa stii cand si
cum sa o faci pentru a crea impresie buna. 😀
in cazul asta decat sa simulez ceva prefer sa creez o impresie
proasta^^de fapt, mi se pare mult mai interesant sa se uite
oamenii urat la tine, eventual mormaind(gata sa-ti arunce cu
vreun ou stricat in cap), decat sa se uite admirabil(eventual
laudandu-ti modestie simulata)…ador huiduielile in semn de
prostest…huuuuuuu:))
cand vine vorba de prime isi are si ipocrizia rostul ei :)))
vreau totusi sa ajung si la mare si la munte si prin cateva
(zeci) de orase anul asta ;))
in rest sunt perfect de acord cu tine. sunt eu insumi in
raport cu toata lumea. ma placi, bine, nu ma placi, asta e. 🙂