am observat o schimbare uriasa de atitudine la mine in ultimii ani. inainte
imi placea sa-mi petrec timpul liber indragostindu-ma sau/si deprimandu-ma.
intr-un anumit fel consider ca filosofii care spun ca omul are nevoie sa
munceasca pentru a fi fericit au dreptate. asa este omul facut. nu poate aprecia
ceea ce are decat in momentul in care nu mai are. in vremurile alea aveam enorm
de mult timp liber pe care gaseam de cuviinta sa-l petrec in acele doua feluri.
si incercam sa fug cat puteam de normalitate. vroiam sa fiu altfel decat restul
lumii.
in ultimul timp situatia s-a schimbat destul de mult. am trecut prin atatea
relatii incat ma oboseste teribil numai gandul de a mai trece prin inca una.
stiu, o sa-mi spui ca nu toate femeile sunt la fel si ca acolo undeva exista una
care sa ma faca fericit. daca tie iti place sa crezi asta e problema ta. eu m-am
maturizat. nici cu deprimarea nu mai am probleme. nu mai tin minte exact ultima
data cand am fost deprimat…au trecut ani buni de atunci. am multe motive
serioase care m-ar putea intrista dar "I take the hit but not the fall" cum
zicea Bon Jovi.
inca mai vreau sa fiu altfel decat restul lumii. si consider ca reusesc. am
trecut insa de perioada in care vroiam sa plec in lume sa o vad pe toata si
credeam ca asta ma va face fericit. desigur, ar fi o mare bucurie daca as reusi
sa fac asta. acum insa fericirea o gasesc (prin urmare nici nu mai am nevoie sa
o caut altundeva) tocmai in momentele simple, in viata banala de care ma feream
atat de mult in trecut. si sunt momente de fericire atat de intense incat daca
ajungi sa le simti si sa le constientizezi probabil ca nici nu ti-ai dori
altceva. fericirea de a petrece un week-end o data la doua saptamani cu cei
dragi, fericirea de a sta intins in pat dupa 9 ore de serviciu, fericirea de a
manca ascultandu-l pe Mircea Badea, fericirea de a fi, de a exista.
da, ma consider un om fericit.
…desigur, nu ma astept sa ma inteleaga niste oameni care cred ca fericirea
se gaseste numai intr-o persoana de sex opus, credinta care produce mult mai
multa suferinta decat fericire.
🙂 parerea mea este ca oamenii au uitat sa traiasca … au
uitat ca bucuriile se gasesc in lucruri mici, poate neinsemnate
pentru cei din jur … sunt adepta bucuriilor mici si dese …
🙂 …
Simona, ca oamenii sa fi uitat sa traiasca presupune sa fi
stiut candva sa faca asta. 🙂 ori nu gasesc niciun moment in
istorie in care s-a intamplat asa ceva. prin urmare cred ca mai
corect ar fi sa spunem ca oamenii pur si simplu nu stiu sa-si
traiasca viata in asa fel incat sa fie fericiti. desigur ca
sunt si exceptii insa eu vorbesc in general. 🙂
oamenii cauta bucuriile mari uitandu-le pe cele mici.
asteapta evenimente minunate care sa le schimbe viata din
temelii si care sa-i faca fericiti pana la adanci batraneti
nefiind capabili sa inteleaga ca insasi viata este o bucurie.
ar fi putut sa nu fie, sa nu existe…insa sunt, exista. mie
existenta mi se pare cel mai mare miracol si cea mai mare
fericire dintre toate.
P.S.: nu scriu acest articol pentru a epata cu fericirea mea.
nu asta incerc sa urmaresc, nu fac parte dintre cei care isi
gasesc fericirea in invidia pe care le-o arata cei din jurul lor.
motivul pentru care accentuez atat pe genul asta de articole
este acela ca multi prieteni sunt nefericiti din motive care
mie nu mi se par suficient de serioase incat sa ii intristeze
atat de rau.
prin acest gen de articole urmaresc sa-mi influentez
prietenii (in bine, sper) incercand sa ii fac sa vada si o alta
parte a lumii, cea pe care nu o pot vedea din cauza ca ei stau
cu ochii in soare.
"motivul pentru care accentuez atat pe genul asta de articole
este acela ca multi prieteni sunt nefericiti din motive care
mie nu mi se par suficient de serioase incat sa ii intristeze
atat de rau. "…In opinia mea, motivul nu este acesta, motivul
este ca tu nu reusesti sa intelegi pe deplin diversitatea
altora: poate pentru tine acele motive nu par serioase, dar
poate pentru ei da pentru ca fiecare suntem construit intr-un
mod diferit si ma refer aici indeosebi la substratul emotiv,
sentimental. Substratul asta nu il poti analiza, clasifica,
critica. Daca x plange ca se simte singur sau ca y nu i-a
zambit, poate pentru el asta e o problema existentala(pentru ca
e mai sensibil sau pur si simplu e construit emotiv asa), desi
pentru tine nu reprezinta nimic…Nu te mai chinui sa intelegi
problemele/nefericirile altora pentru ca apoi sa le critici
parandu-ti insuficent de serioase…si in fond, cine esti tu sa
judeci motivele altora?
"oamenii cauta bucuriile mari uitandu-le pe cele mici."…si
care e problema? fiecare cauta ce vrea, e liber sa alerge dupa
ce vrea si sa creada in ce vrea…Si mai am ceva de
obiectat…mi se pare ca te contrazici pe tine insuti in multe
dintre posturile tale…uite aici de exemplu vorbesti despre
"stop dreaming.start living" iar in alte posturi vorbesti
despre cat de important este sa visezi:)Concluzia: nu te-ai
maturizat indeajuns(glumeam)…Binenteles ca sunt si lucruri cu
care sunt de acord…asta pentru ca in buna parte acelasi
traseu l-am urmat si eu…a existat o perioada a adolescentei
in care si eu am avut o o groaza de relatii si am visat o
groaza de chesti, apoi de cativa ani experimentez/traiesc
aceeasi stare, in sensul ca maturizandu-ma incetul cu incetul,
am incetat sa mai visez la fiecare relatie sau sa visez o
relatie/un om ideal. A…si dupa 8 sau chiar 12 ore de munca
crede-ma ca si faptul ca ajungi acasa si bei un pahar cu apa e
o mare…fericire:)))Dupa mine insa starile astea cotidiene de
acre vorbesti tu inseamna si un soi de a te complace in
banalitate…Sa stii ca in viata, cu cat iti propui mai mult sa
faci, cu atat realizezi mai mult…daca iti propui putin si te
multumesti cu atat, risti sa ramai cu nimic(ii excludem pe aia
care viseaza prea mult sau genu care stau cu ochii in soare..si
aici cred ca tre sa visezi productiv)…uite de aia ii apreciez
pe cei care in loc sa fie enorm de fericiti cand se baga in pat
sau cand il vad pe mircea radu(acu am in fata exact imaginea
unui porc care dupa ce manaca se tavaleste prin noroi, ma scuzi
ca sunt cam taioasa/directa)aspira la chestii mai inalte..si eu
am avut o perioada care am innotat destul prin mocirla si
crede-ma daca ma multumeam cu mocirla aia si eram fericita ca
exist nu mai scapam niciodata de ea si poate nu ajungeam astazi
unde sunt(acuma sunt mandra, am avansat de la mocirla deasa la
noroi…tot e un stadiu mai superior hi hi^^A si referitor la
oamenii care isi gasesc fericirea intr-o persoana de sex
opus,nici eu nu eram de acord la inceput dar am cunoscut oameni
care nu pot sa traisca(sa se simta in largul lor, sa zambeasca)
decat in cuplu…uimitor,nu?si din punct de vedere psihologic e
posibil, chiar citisem adineauri un articol al unui sexolog
strain(destul d destept omusteanu si cu nustiu cate studii
publicate) care spunea ca cheia succesului in viata este in
cuplu(neavand o situatie de cuplu unii oameni devin
depresivi,instabili, nu isi pot descarca energiile sexuale,
emotiile,etc)..poate ca nu este adevarat pentru toata lumea,
dar daca stam si ne gandim in natura asa este, fiecare animal
practic are nevoie de o pereche, si daca noi oamneii, facem
parte din natura,ar trebui pe undeva sa fie si impulsul asta
spre cuplu/relatie/familie…
in legatura cu prima parte a comentariului tau…eu incerc
pe cat posibil sa nu judec, incerc doar sa dau sfaturi. si nici
macar nu imi permit sa o fac direct, o fac doar prin
intermediul acestui site. cine vrea sa le urmeze e liber sa o
faca, cine nu, nu. relatia mea cu prietenii mei nu va fi
schimbata in niciun fel de ceea ce cred eu in legatura cu
supararile lor sau de felul in care imi vor urma sau nu
sfaturile. 🙂
fiecare om are o opinie in legatura cu tot ceea ce se
intampla in viata lui. la fel si eu am opinii in legatura cu
ceea ce imi povestesc prietenii mei in legatura cu viata lor.
pe baza acestor pareri incerc sa fac in asa fel incat sa-i
ajut. prin aceste articole.
este normal sa ma contrazic. in cea mai mare parte a
articolelor de pe site am scris ceea ce am simtit in momentele
in care le-am scris. iar in mine de-a lungul timpului au avut
loc schimbari profunde. am avut in viata mea schimbari
radicale, au fost perioade in care apareau schimbari importante
in felul de a vedea viata in numai cateva luni. acest site
reflecta in mod direct schimbarile care au avut loc in mine
de-a lungul timpului. prin urmare stiu si mi se pare normal ca
ma contrazic de foarte multe ori.
in legatura cu ultima parte a comentariului tau, te
contrazic. si motivul pentru care o fac este expus foarte bine
in articolul de fata 🙂
in artcicolul de fata tu ai expus lucrurile care te fac pe tine
fericit,lucruri pe care cu siguranta nu i-ar face pe altii…ca
sa fiu cat mai impartiala si obiectiva ma rezum si eu la faptul
ca daca ar fi adevarat ca fericirea o gasesti intr-un cuplu,
asta ar insemna ca toti ceilalti care nu formeaza un cuplu sau
care traiesc solitar ar fi niste ratati, ceea ce nu este
adevarat…Cu toate acestea prefer sa raman pe pozitii si sa
afirm ca Da, fericirea o poti gasi si in cuplu(eu una am
gasit-o, nu stiu cat voi reusi sa o pastrez dar ma bucur de ea
si ma simt mai bine in cuplu decat m-as simti… vizionand o
emisiune de mircea badea)
nu, in articolul meu nu am expus numai lucruri care ma fac
pe mine fericit. am expus lucruri care ii fac fericiti si pe
altii care gandesc ca mine. as putea sa-ti dau exemple concrete
insa nu o voi face.
daca vrei sa-ti schimbi mentalitatea este ok, ai in mine o
dovada ca poti sa-ti gasesti fericirea in lucrurile simple si
de aceea ai avea un motiv bun sa incerci macar, daca nu te-am
convins atunci nu e nicio problema…nu ma consider un al
doilea Mesia. nu afirm ca ceea ce spun eu este singura cale
spre a gasi fericirea. poti sa cauti fericirea in ce vrei tu sa
o cauti. fiecare e liber sa gandeasca ce vrea. 🙂