Prieteni

   Andreea este (am vrut sa spun dintotdeauna dar am realizat ca, cronologic
vorbind, nu este chiar asa. cu toate astea ma simt ca si cum ne-am cunoaste
dintotdeauna) punctul meu fix.
   reprezentarea cea mai concreta pe care o pot da ideii abstracte pe care
mintea mea a denumit-o punct fix este cuiul pe care il bat alpinistii in stanca
atunci cand urca. cuiul ala este singurul lucru care ii impiedica sa cada in gol
in ipoteza in care ar aluneca. se poate sa nu aiba nevoie de el intotdeauna,
insa simplul fapt ca il stiu acolo ii fac pe alpinisti sa se simta in siguranta.
   cam asta pot spune si despre punctele fixe ale vietii mele. Andreea a
reprezentat cuiul meu in perioada cea mai abrupta de pana acum a vietii mele, ea
a fost cea care de multe ori m-a impiedicat sa cad in gol. ea este una dintre
persoanele careia ii sunt dator pentru ca eu sunt cel de acum.
   Andreea este cea care in timpul unei discutii (una dintre multe noastre
discutii lungi si frumoase) mi-a spus una dintre vorbele pe care nu le-am uitat
de atunci si care din punctul meu de vedere reprezinta unul din principiile pe
care functioneaza lumea asta. desigur ca vorba asta este veche insa ea mi-a
spus-o la timpul potrivit astfel incat a avut un impact puternic asupra mea.
vorba asta este: "toate la timpul lor." viata mi-a dovedit ca vorba asta este
intotdeauna adevarata.
   de mult timp n-am mai avut nevoie de puncte fixe. intre timp am devenit
destul de experimentat si am capatat incredere in fortele mele. insa faptul ca
ea m-a sprijinit in acea perioada a vietii in care eram cel mai aproape sa cad
in gol ma face sa ii port un respect enorm si sa simt ca ii voi fi toata viata
dator pentru ce a facut atunci pentru mine.
   si da…pot spune ca relatia mea cu Andreea este dovada vie a faptului ca un
baiat si o fata pot fi "doar" prieteni.  

victor: Andreea, oamenii se poarta ca si cum ar avea nevoie sa fie nefericiti.
si chiar daca nu au niciun motiv tot isi inventeaza ei unul. nu pot sa inteleg
asta…
Andreea: …..sunt masochisti cred
Andreea: eu sunt
victor: si eu am fost
Andreea: te ai vindecat
victor: si acum ma uit in urma si mi-e ciuda intr-un fel ca nu mai imi aduc
aminte ce simteam atunci, ce ma facea sa imi caut motive de nefericire. e ca si
cum toate trairile mele de atunci ar fi disparut. n-a mai ramas nimic care sa-mi
aduca aminte de ce simteam atunci. mi se pare foarte ciudat asta. e ca un fel de
amnezie sentimentala.
Andreea: si nu e bine?
victor: nu e bine. pentru ca am tendinta de a-i judeca pe cei care fac cum
faceam si eu candva. si asta pentru ca nu-i pot intelege. si nu-i pot intelege
pentru ca nu mai stiu ce simteam cand eram ca ei
Andreea: asta asa e……
Andreea: ideea e sa fii un pic mai tolerant..dar in acelasi timp sa continui sa
spui ceea ce crezi…poate se vor schimba si ei..poate……nu fii atat de dur
in unele afirmatii. tu esti norocos ca simti asa. ai luptat pt ce simti azi. ei
mai au drum lung. ei..noi ca si eu ma includ.

P.S.: stiu reclama asta de la Radu. trecand peste natura ei comerciala, parerea
mea este ca ea reprezinta o lectie de viata. “Its not about how hard you
hit…its about how hard you can get hit and keep moving." cum zicea si
Stallone. problemele care ne lovesc sunt cele care ne fac mai puternici si ne
ajuta sa ne atingem scopurile.