in cautarea a ceva ce nu gasesc, azi am umblat prin mailurile trimise de mine
de-a lungul timpului…de-a lungul timpului insemnand in ultimii 3 ani. mi-am
dat seama ca daca s-ar uita cineva din exterior cred ca ar muri de ras. aveam o
tendinta uluitoare de a bate campii cand eram mai mic.
in ultimul timp mi-a venit in minte un gand caruia nu ii pot gasi un raspuns:
oare zecile (sutele?) de carti pe care le-am citit mi-au folosit la ceva? o sa
iti spun si pe ce se bazeaza afirmatia mea. majoritatea dintre ele au fost
scrise in niste vremuri in care televiziunea, radioul sau internetul nu existau.
in acele vremuri teatrul tinea loc de cinematograf iar cartile erau unul dintre
mijloacele de a face oamenii sa nu se plictiseasca…cam ca un fel de filme in
ziua de azi. de aceea cred ca mare parte dintre cartile pe care le-am citit
mi-au folosit numai pentru a-mi face o idee in legatura cu epoca in care au fost
scrise, ceea ce le face sa aiba o importanta mai degraba istorica. e ca si cum
cineva de peste 200 de ani s-ar uita la filmele facute in perioada in care traim
si isi va face o parere in legatura cu epoca noastra…faptul ca se uita la
aceste filme l-ar face mai inteligent?
de fapt intrebarea mea este: la ce ne folosesc de fapt cartile?
intreb asta pentru ca nu reusesc sa-mi dau seama in ce masura au reusit ele
sa ma formeze ca si caracter si in ce masura am reusit de unul singur. tind sa
cred ca scoala vietii este incomparabil mai eficienta decat o biblioteca
intreaga citita. inveti mult mai multe din ceea ce ti se intampla tie decat din
ceea ce li se intampla altora. la urma urmei de cate ori ai luat o decizie
gandindu-te ca ai citit undeva ca altcineva a luat aceeasi decizie si i-a mers bine?
in ultimul an nu am citit foarte multe carti. cu toate astea pot spune ca
m-am schimbat radical din multe puncte de vedere si cred ca cei care ma cunosc
pot sa certifice asta. aceste schimbari au avut loc atat ca urmare a
evenimentelor din viata mea cat si a gandirii mele, gandire care s-a maturizat
as putea spune, fara ca aceasta maturizare sa aiba legatura cu o carte citita.
articolul asta ar putea suna ca o instigare la incultura. intr-un fel s-ar
putea sa si fie daca cultura aceasta inseamna citirea cantitativa si nu
calitativa a cartilor.
cred totusi ca pana la urma cel mai important nu este sa citesti ci sa gandesti.