sfat: stiu ca probabil te vei plictisi sa citesti ceea ce am scris mai jos asa
ca limiteaza-te la a citi ceea ce scrie mai sus :)))
ziua a inceput cu scularea destul de devreme…n-a fost chiar un lucru rau
pentru ca Radu ma astepta cu micul dejun pregatit ceea ce a fost una dintre cele
mai frumoase surprize de care am avut parte in ultimul timp.
dupa ce am mancat bine am pornit pe munte. un lucru pe care l-am descoperit
in aceasta saptamana este ca nu este bine sa plec pe munte dupa ce am mancat
pentru ca acest lucru ma transforma instantaneu intr-o locomotiva cu aburi. daca
ma uit in urma pot sa-ti spun ca cea mai grea portiune din fiecare drum a fost
cea din prima jumatate de ora, atunci cand stomacul meu se chinuia sa digere
mancarea iar eu il caram in sus pe munte.
la plecarea pe traseu am intampinat aceeasi problema ca in ziua anterioara.
adica ne-a luat jumatate de ora pana am reusit sa gasim inceputul traseului. am
vizitat jumatate de oras, inclusiv partia de schi si telescaunul (habar n-aveam
ca exista telescaun in Busteni).
in cele din urma am gasit drumul, drum care a insemnat traseul
Busteni – Cabana Malaesti – Cabana Diham – Cabana Gura Diham – Busteni
cu o seara inainte auzisem la tv o stire care spunea ca un turist strain a
fost atacat de ursi la marginea orasului Busteni motiv pentru care Radu a fost
supus unei presiuni constante din partea mea pentru ca nu imi puteam abtine
glumele in legatura cu ursii.
o gluma au facut si aia care picteaza semnele pe pomi pentru ca dupa ce am
mers o ora si ceva avand semne din 10 in 10 metri a urmat o portiune de un
kilometru fara niciun marcaj.
pana la urma l-am descoperit dupa o coborare de cateva sute de metri pe un
pietris dragut. in cele din urma am ajuns la Diham simultan cu ploaia. am baut o
cafea acolo, am mancat un minunat sandwich facut de Radu si am pornit spre
Busteni. pe drum un binevoitor localnic a avut grija sa ne sfatuiasca sa vorbim
tare si sa avem bete la noi ca sunt multi ursi prin zona. Radu chiar l-a
ascultat asa ca a carat restul drumului o bata dupa el. eu m-am ocupat mai mult
cu zgomotul, in sensul ca am reusit sa-l enervez cu glumele mele.
ziua a fost destul de monotona pentru ca era cam ud pe jos dupa ploaia de cu
o seara inainte asa ca nu ne-am mai aventurat pe munte. am mers in schimb la
Sinaia, la Castelul Peles. am luat si aparatul cu mine, sa fac poze. dupa vreo
5 poze am observat ca nu mai am baterie. nicio problema, stiam ca am
acumultaori de schimb. acumulatorii erau, dar erau goi. in plina deprimare, Radu
a prins momentul sa se razbune pentru ce ii facusem cu ursii cu o zi inainte asa
ca a inceput sa faca misto de mine din cauza asta.
am fost la intrare unde ne-a lovit privirea o coada de vreo 10 metri urmata
de pretul exagerat de mare pentru vremurile astea de criza al biletelor. eu
aveam carnetul de student la mine insa Dexter nu. si n-a vrut sa intre pe motiv ca:
"- iti dai seama cata mancare am putea sa ne luam de 500.000?!?"
argument decisiv. nu poate fi combatut.
…asa ca ne-am continuat drumul prin fata castelului facand poze cu telefonul.
sa faci poze cu telefonul dupa ce ai facut cu aparatul foto iti da cam aceeasi
senzatie pe care trebuie sa o aiba o pitipoanca atunci cand se urca in dacie
dupa ce ani de zile a mers numai in masini sport straine.
la intoarcere insa am gasit in drum un magazin de ustensile foto. eu doar
l-am vazut, Radu mi-a spus ca ar trebui sa aiba si baterii acolo…probabil a
fost cea mai mare greseala a lui pentru ca pe urma am reluat turul exterior al
Pelesului de data asta facand poze cu aparatul. in tot acest timp Radu s-a
comportat precum sotul care se plictiseste asteptandu-si nevasta sa iasa din
magazin.
in cele din urma am plecat. pe drum am gasit Darts. cautam asa ceva de foarte
mult timp, gasisem in Carrefour dar la niste preturi nesimtite. l-am luat si cum
am ajuns acasa l-am incercat…acum peretele casei aleia are cateva gauri in
plus. :))
P.S.: 1) pozele tot in aparat sunt :))
2) maine voi povesti cel mai lung traseu pe care l-am facut, un traseu pe care
cred ca nu multi se pot lauda ca l-au facut in viata lor. ;))