Jurnal de calatorie – Ziua 4

   aceasta zi a fost cea mai importanta zi a calatoriei noastre pentru ca am
facut un traseu de 9 ore, traseu pe care nici nu-l visam in momentul plecarii
dar pe care l-am parcurs datorita imprejurarilor. probabil ca nimeni nu ne-ar
crede ca am fost acolo daca nu as avea pozele…in aparat desigur pentru ca inca
nu le-am scos :))
   traseul a fost urmatorul:
Busteni – Cabana Piatra Arsa (pe Jepii Mari) – Cabana Caraiman – Cruce (Pe
Brana Mare) – Cabana Caraiman – Busteni (pe Jepii Mici)
   a pus Radu ceasul sa sune la 7 ca sa plecam. primul meu gand cand m-am trezit
si m-am uitat pe geam a fost:
– La naiba! de ce nu ploua?…
   initial vorbisem sa facem doar traseul Busteni – Piatra Arsa care pe harta
era trecut ca avand 4 ore. nu eram prea convinsi ca vom putea merge atat avand
in vedere ca era prima noastra experienta serioasa pe munte. am pornit si incet
incet, dupa 3 ore de mers si vreo 10 cruci gasite pe drum am ajuns cu o mie de
metri diferenta de nivel deasupa Vaii Prahovei. asa cum spuneam si atunci, de
acolo am fi putut sa scuipam toata tara in cap.
   la Piatra Arsa a avut loc o sedinta de jumatate de ora extrem de dura.
surprins fiind de cat de repede am ajuns sus eu vroiam sa ajungem si la Cruce
pentru ca nu mai fusesem niciodata acolo. Radu vroia sa mergem doar pana la
Babe si pana la Sfinx ca erau mai aproape.
   in cele din urma am avut castig de cauza si am luat-o spre cruce. fara sa ne
dam seama am ales cel mai periculos drum, adica o poteca de 10 centimetri
marginita la stanga de perete de stanga iar la dreapta de prapastie…si care
din loc in loc disparea lasand loc unei gauri. la un moment dat m-am asezat jos
si aveam impresia ca ma prabusesc desi nici nu ma miscam. a fost o senzatie
super tare pe care nu sunt sigur ca vreau sa o repet prea curand….oricum macar
acum stiu unde sa o duc pe nevasta-mea cand o sa ma plictisesc de ea…pentru ca
asa cum demonstrau multele cruci de pe acolo, accidente nefericite pot avea loc. 😀
   la Cruce am trait o dezamagire crunta. dupa 6 ore de mers pe munte ma
asteptam ca in interiorul crucii aleia (la naiba, are 20 de metri!!!) sa fie un
magazin care sa vanda o cafeluta sau macar o bere acolo…aia n-aveau nimic iar
noi aveam cu noi doar o sticla de 0,5 litri cu apa….si casetofonul de la
masina pentru ca l-am uitat in ghiozdan si l-am carat cu noi prin toata
calatoria asta. :))
   la intoarcere Radu a vrut sa o luam prin Jepii Mici. Jepii Mici vazuti de la
Cabana Caraiman arata ca o prapastie care are in vale cativa copacei. i-am spus
lui Radu ca daca ajungem jos o sa ma laud tot restul vietii mele cu traseul asta
(lucrul pe care am inceput deja sa-l fac) si o sa-mi fac un tricou pe care o sa
scrie traseul parcurs (lucru pe care am de gand sa-l fac). pe coborare am dat de
cel putin 10 cruci, lucru care in loc sa ma sperie m-a facut sa ma gandesc ca
noi am fost mai jmecheri ca aia…probabil ca asta nu prea i-a placut cuiva de
sus pentru ca pe la jumatatea drumului a inceput o ploaie torentiala care nu s-a
mai oprit.
   in cele din urma am reusit sa ajungem acasa nu inainte de a face mare oprire
la patiserie pentru a ne alimenta asa cum trebuie.
   in concluzie, am cam vazut tot ce era de vazut in Muntii Bucegi (cu exceptia
Varfului Omu) asa ca ne gandim serios sa cautam niste provocari mai pe masura
puterilor noastre…deocamdata ezitam intre Alpi si Everest…