Jurnal de calatorie – Ziua 4

   aceasta zi a fost cea mai importanta zi a calatoriei noastre pentru ca am
facut un traseu de 9 ore, traseu pe care nici nu-l visam in momentul plecarii
dar pe care l-am parcurs datorita imprejurarilor. probabil ca nimeni nu ne-ar
crede ca am fost acolo daca nu as avea pozele…in aparat desigur pentru ca inca
nu le-am scos :))
   traseul a fost urmatorul:
Busteni – Cabana Piatra Arsa (pe Jepii Mari) – Cabana Caraiman – Cruce (Pe
Brana Mare) – Cabana Caraiman – Busteni (pe Jepii Mici)
   a pus Radu ceasul sa sune la 7 ca sa plecam. primul meu gand cand m-am trezit
si m-am uitat pe geam a fost:
– La naiba! de ce nu ploua?…
   initial vorbisem sa facem doar traseul Busteni – Piatra Arsa care pe harta
era trecut ca avand 4 ore. nu eram prea convinsi ca vom putea merge atat avand
in vedere ca era prima noastra experienta serioasa pe munte. am pornit si incet
incet, dupa 3 ore de mers si vreo 10 cruci gasite pe drum am ajuns cu o mie de
metri diferenta de nivel deasupa Vaii Prahovei. asa cum spuneam si atunci, de
acolo am fi putut sa scuipam toata tara in cap.
   la Piatra Arsa a avut loc o sedinta de jumatate de ora extrem de dura.
surprins fiind de cat de repede am ajuns sus eu vroiam sa ajungem si la Cruce
pentru ca nu mai fusesem niciodata acolo. Radu vroia sa mergem doar pana la
Babe si pana la Sfinx ca erau mai aproape.
   in cele din urma am avut castig de cauza si am luat-o spre cruce. fara sa ne
dam seama am ales cel mai periculos drum, adica o poteca de 10 centimetri
marginita la stanga de perete de stanga iar la dreapta de prapastie…si care
din loc in loc disparea lasand loc unei gauri. la un moment dat m-am asezat jos
si aveam impresia ca ma prabusesc desi nici nu ma miscam. a fost o senzatie
super tare pe care nu sunt sigur ca vreau sa o repet prea curand….oricum macar
acum stiu unde sa o duc pe nevasta-mea cand o sa ma plictisesc de ea…pentru ca
asa cum demonstrau multele cruci de pe acolo, accidente nefericite pot avea loc. 😀
   la Cruce am trait o dezamagire crunta. dupa 6 ore de mers pe munte ma
asteptam ca in interiorul crucii aleia (la naiba, are 20 de metri!!!) sa fie un
magazin care sa vanda o cafeluta sau macar o bere acolo…aia n-aveau nimic iar
noi aveam cu noi doar o sticla de 0,5 litri cu apa….si casetofonul de la
masina pentru ca l-am uitat in ghiozdan si l-am carat cu noi prin toata
calatoria asta. :))
   la intoarcere Radu a vrut sa o luam prin Jepii Mici. Jepii Mici vazuti de la
Cabana Caraiman arata ca o prapastie care are in vale cativa copacei. i-am spus
lui Radu ca daca ajungem jos o sa ma laud tot restul vietii mele cu traseul asta
(lucrul pe care am inceput deja sa-l fac) si o sa-mi fac un tricou pe care o sa
scrie traseul parcurs (lucru pe care am de gand sa-l fac). pe coborare am dat de
cel putin 10 cruci, lucru care in loc sa ma sperie m-a facut sa ma gandesc ca
noi am fost mai jmecheri ca aia…probabil ca asta nu prea i-a placut cuiva de
sus pentru ca pe la jumatatea drumului a inceput o ploaie torentiala care nu s-a
mai oprit.
   in cele din urma am reusit sa ajungem acasa nu inainte de a face mare oprire
la patiserie pentru a ne alimenta asa cum trebuie.
   in concluzie, am cam vazut tot ce era de vazut in Muntii Bucegi (cu exceptia
Varfului Omu) asa ca ne gandim serios sa cautam niste provocari mai pe masura
puterilor noastre…deocamdata ezitam intre Alpi si Everest…

5 Responses

  1. gogales says:

    interesant traseu, chiar mi-a atres atentia asa ca imi permit
    sa pun cateva intrebari: cat ati pe cazare? cam cat e o cazare
    la o cabana de asta?lume multa, turisti multi sau ati dat de
    liniste?si ca impresie generala, cum ti s-au parut Bucegii?ceva
    corturi ai vazut pe acolo?(ma paste un gand desi pe 15 sau 16
    decolez la vama^^)

  2. Victor says:

       cazarea a fost moca in cazul nostru, prin amabilitatea unui
    unchi care a vea o cunostinta in zona aia ;))
       nu as sti sa-ti spun exact cat e cazarea, in orice caz nu
    prea mult pentru ca am intalnit pe cineva care era cazat la
    Babele si platea vreo 600.000 pe noapte pentru o camera.
    corturi n-am vazut deloc…
       ca impresie generala, Bucegii sunt ok atunci cand urci pe
    munte. la baza sunt plini de gunoaie datorate probabil celor
    care vin la munte doar ca sa faca gratare, aici dai si de o
    gramada de x5-uri, unghiute roz si burti rotunde si de foarte
    multe viloace care mai de care mai ostentative. insa daca poti
    sa urci o ora sau doua spre Piatra Arsa, spre Caraiman, spre
    Omu sau spre Malaesti o sa ai parte de tot ce poate fi mai
    frumos pe munte: peisaje superbe, aer curat, liniste, o sa fii
    doar tu si natura departe de orice influenta umana. 🙂

    • Tatyana says:

      Nu la asta ma refeream. Voiam sa zic ca, daca ai fi liuoct intr-un oras de provincie, nu ti-ai fi permis din 2-300 de euro salariu sa vezi toata tara si frumusetile ei, nu ai fi avut trenuri la fiecare 2 ore spre munte. Pana acum un an locuiam si eu in provincie si nu prea imi permiteam sa ma sui in tren sambata dimineata, sa cobor la Busteni, sa urc pana la Omu pe la Malaiesti iar seara sa fiu inapoi acasa, ca acum. Bucurestiul, cu bune, cu rele, ne da posibilitatea materiala de a face aceste calatorii, altfel, degeaba e tara frumoasa, daca in primul rand trebuie sa supravietuiesti si abia apoi sa te bucuri de ea. Iar cand muncesti pe te miri ce si mai nimic, normal ca toate ti se par gri, inclusiv tara. Cate am vazut din tara asta (ca sa nu zic si in afara ei) in acest an, as fi vazut in ani intregi daca ramaneam in provincie.

Leave a Reply