Profunditati

  
   stiu ca am ideile mele putine si fixe. una dintre ele este ca Stephen Lynch
este absolut genial iar melodia asta este la fel de absolut geniala ca si el.

   si ca sa aduc si o nota mai profunda discutiei, nu inteleg de ce ii doare
atat de mult pe unii daca exista sau nu Dumnezeu. daca vrei sa crezi, crezi,
daca nu, nu. ce atatia neuroni distrusi pe tema asta? trebuie sa fi retardat  ca
sa crezi ca daca faci o problema existentiala din intrebarea asta vei capata cea
mai mica dovada a existentei sau inexistentei divinitatii.
   astia stresatii din cauza asta imi aduc aminte de copiii lasati singuri acasa
si care se tem sa faca prostii prea mari pentru ca parintii lor se pot intoarce
dintr-un moment in altul. unii prefera sa stea cuminti in asteptarea raspaltei
cuminteniei lor care ar putea sa vina candva dupa ce vor muri. ca sa fiu sincer,
mi se pare bizar sa-ti traiesti viata intr-o abstinenta continua doar ca sa iti
fie bine dupa. e ca si cum ai da cioara din mana pe vrabia de pe gard (sunt prea
obosit sa-mi aduc aminte exact de animalele din expresie). mi se pare mai normal
sa-ti traiesti viata asa cum stii mai bine, fara sa regreti nimic…si daca
intr-adevar crezi in Dumnezeu atunci iti vei da seama singur cat de departe si
in ce domenii este bine sa mergi cu excesele.
   pentru ca (si acum reiau o veche idee de-a mea, idee in care chiar cred) daca
Dumnezeu nu e de gasca si n-are deloc simtul umorului atunci ce rost are sa ma
mai duc in rai?

Leave a Reply