stand acum pe intuneric, cu o cafea amara si un borcan cu gem langa mine, ma
gandesc ca realitatea asta este prea rapida pentru mine. mult prea rapida. toata
viata am fost un lent, un lenes. toata lumea se grabeste in jurul meu, eu nu-i
inteleg. eu imi imaginez viata asa cum probabil ar fi avut-o un nobil sau un
burghez in secolele trecute. sa ma trezesc dimineata la ce ora vreau, sa-mi iau
micul dejun si sa citesc ziarele la o cafea dupa care sa ma duc la treburile
mele. seara sa ma intorc acasa, sa mananc linistit ceva si sa citesc sau
eventual sa ies la o plimbare in care sa salut si sa schimb doua trei vorbe cu
toti cunoscutii….sa am o viata din aia calma in care toate evenimentele sa se
intample lent. chiar si dragostea. nu ma mai vad cuprins de focul pasiunii asa
cum am facut-o pana acum. vad iubirea aia adevarata ca pe o relatie care se
consolideaza in timp, nu in zile, nu in saptamani, nu in luni ci in ani. o
relatie care sa evolueze calm, lent, incet dar sigur, contrastand total cu
valvataile care vin si se sting mai repede decat mi-as putea eu imagina. de fapt
lumea asta in general se misca din ce in ce mai repede. uneori am impresia ca
insusi Pamantul a inceput sa-si accelereze miscarea. oamenii se grabesc din ce
in ce mai mult. spre ce?
Spre Italia meştere 🙂
Mâine plec şi eu şi ştii ce? Mă grăbesc :))
Şi îmi place!
In realitate, Pamanatul chiar se roteste cu o viteza mai mare,
eu asa am inteles din nenumaratele documente privind anul 2012.
Am o intrebare, o postez aici din cauza ca ma cam grabesc (:D),
care este pentru tine, Victor, ratiunea de a fi, a exista?
da frate, tu ai motive sa te grabesti :)) dar restul lumii
nu pleaca in Italia. :))
Ionut, am mai spus de cateva ori care consider eu ca este
scopul oamenilor pe pamant: acela de a deveni cat mai buni.
iar cei care reusesc sa devina indeajuns de buni vor merge in
rai. 🙂
acesta este ratiunea de a fi din punctul meu de vedere. as
putea-o detalia extrem de mult dar acum nu am timp si nici nu
stiu daca intereseaza pe cineva. 🙂