Viata

   ma gandeam zilele astea ce e pentru mine viata. mai bine zis cu ce as putea-o
compara. am o adevarata pasiune pentru comparatii. nu stiu de unde provine si la
ce ma ajuta dar mi se par interesante si de aceea atunci cand am chef ma las in
voia lor.

   pentru mine viata este un drum de munte cu multe serpentine pe care trebuie
sa il cobor in viteza maxima la volanul unui Dodge Charger 69.
   am ales Dodge Charger 69 pentru ca dintotdeauna mi-a placut masina aia. se
comporta ca un cal neimblanzit, intotdeauna pare furioasa ca trebuie sa care pe
cineva in spate si nu va ezita sa-l arunce pe nepoftit de acolo cu prima ocazie.
mereu mi-a adus aminte cumva de tinerete, amandoua prea mandre sa se supuna,
prea rebele ca sa asculte indrumarile altora, amandurora curgandu-le prin vene
dorinta de libertate si de viteza.
   m-am gandit la un drum de munte care coboara in serpentine pentru ca asa este
si viata. multe curbe, multe schimbari de directie carora trebuie sa le fac
fata.
   iar daca trebuie sa fac drumul asta si cu viteza unui Dodge Charger atunci
totul devine mult mai greu. mai ales ca la inceput nu am niciun pic de
experienta. nu stiu nimic nici despre masini puternice, nimic despre cum se
conduc, nu stiu nimic despre drumurile periculoase de munte…
   daca sunt naiv pot avea impresia ca detin controlul. insa pe un asemenea drum
si cu o asemenea masina nu am nimic sigur. trebuie tot timpul sa fiu atent si sa
anticipez fiecare miscare. o singura greseala poate fi fatala. nu trebuie sa-mi
permit nicio secunda de relaxare pentru ca fie intortocherea drumului fie
nesupunerea masinii pe care o conduc ma pot arunca oricand in prapastie. insa,
cum spuneam, nu detin in niciun moment controlul total. poate oricand sa
explodeze o roata sau sa lovesc un bolovan de pe drum, pot controla numai ceea
ce tine de mine insa asta nu va fi niciodata suficient pentru a face un astfel
de drum in viteza maxima.
…pot doar sa sper ca totul va fi bine, ca ma voi putea tine pe toata durata
drumului departe de haul ala ce a inghitit atatia ca mine si ca voi ajunge cu
bine la destinatie.

3 Responses

  1. Silviu says:

    Frumoasă comparaţia. Mi-a plăcut.
    Eu aş mai fi adăugat câte ceva. Şi-anume să iei fiecare ieşire
    care îţi apare în cale. Poate că drumul ce va urma este cel
    potrivit. Nu privi doar în faţă… atâta tot
    Ce pare uneori o ocolire, poate fi de fapt o scurtătură.

Leave a Reply to Victor Cancel reply