in ultimul timp m-am intrebat serios daca mai are rost sa continui sa scriu
sau nu. am inceput prin a folosi scrisul pentru a ma ajuta sa ma ridic din unele
stari mai putin dragute insa de cativa ani incoace starile astea au disparut,
prin urmare pilonul acesta s-a prabusit. nu ma mai simt liber atunci cand scriu
pentru ca acum ma simt liber in general, nu ma mai simt fericit atunci cand
scriu pentru ca acum sunt in general fericit, nu mai simt nevoia de a-mi exprima
motivele de furie in scris pentru ca nu mai am motive de furie. nici nu mai tin
minte ultima data cand m-am enervat cu adevarat. alte motive pentru care m-am
gandit sa renunt ar fi si ca am atat de putin timp incat nu mai am nici pentru
mine, acela ca am impresia ca in acesti doi ani am scris despre tot ceea aveam
de scris, nu a mai ramas nimic in mine, fie bun fie rau, nepus in cuvinte si
nediscutat aici.
nu este o hotarare definitiva, mai am doua saptamani sa ma gandesc. insa sunt
tentat sa folosesc cele cateva milioane care trebuie date pentru administrarea
siteului pe lucruri mai utile.
nu vreau sa devin melodramatic, nu-mi mai sta de mult in fire. poate ca voi
continua sa scriu pe un alt site, caz in care voi pune aici linkul, sau poate
ca….cine stie? de asta-mi place viata, ca-i mereu surprinzatoare. 🙂
Indiferent care va fi decizia ta, blogul tau a fost pentru mine
o carte valoroasa iar lecturarea ei cat se poate relanxanta si
incantatoare.
Multumesc, Victor, pentru eforturile tale de pana acum.
Numai bine!
Ar fi păcat să te laşi de scris…
Nu cred că îţi displace aşa de mult, sau că nu îţi mai produce
nici cea mai mică satisfacţie atunci când scrii, încât să te
opreşti…
Mă gândesc doar să nu regreţi mai apoi faptul că nu ai păstrat
blogul… sau că nu ai mai scris…
victor,eu zic sa faci o pauza(o luna,doua sau chiar un an),iar
apoi sa incepi sa scrii din nou.
mi-ar parea foarte rau sa nu mai scrii niciodata,pentru ca de ca
te cate ori vin de la scoala,ma simt ca dracu`.dar cum citesc un
articol de-al tau,starea asta imi trece imediat!
va multumesc 🙂
Nu stiu cine este Andrei dar are dreptate!
Macar pentru cei pe care i-ai facut sa se simta un pic mai bine
(ca sa nu zic fericiti) nu renunta. Ia-l ca pe un tovaras de
camera caruia ii mai spui din cind in cind cum te simti sau …
poti sa-l mai si injuri din cind in cind atunci cind nu ti-e
tocmai bine. Macar ca-l (pe blog) mai stergi citeodata de praf
… si nu-l da afara ! Te rooooooooooooooooooooooog !
Te iubesc!
mama, de fapt il stii foarte bine pe Andrei :)))
don’t give up!!:*