Comparatiile mele

   se spune ca in cazul barbatilor dragostea trece prin stomac. nu stiu daca
generalizarea este bine facuta, cert este ca in cazul meu este destul de
adevarata. cu precizarea ca nu numai dragostea trece prin stomac ci si alte
sentimente foarte puternice.
   primirea vestilor proaste de exemplu. orice veste proasta primita sau orice
alt lucru negativ care mi se intampla este perceput de mine ca o lovitura in
stomac. este greu de descris in cuvinte, este exact ca urmarile unui pumn primit
in acea zona. simt cu sentimentul acela de disconfort aparut la aflarea vestii
nu ma ataca psihic ci fizic, simt cum stomacul ma doare si cum un nod mi se
duce spre gat. de asta nu reactionez in niciun fel atunci cand am parte de
emotii puternice, sunt mult prea ocupat sa-mi stapanesc trairile fizice pentru
a mai putea gandi ceea ce mi se intampla. si in general in timpul necesar pana
reusesc sa imi revin din disconfortul fizic resimtit creierul deja s-a acomodat
cu noua informatie primita si de aceea nu arat cat de afectat sunt de ceea ce
am aflat.
   de-a lungul timpului m-a interesat (dar niciodata indeajuns de mult incat sa
studiez mai in amanunt problema) relatia dintre corp si minte, cine cui i se
subordoneaza, cine pe cine conduce.
   parerea pe care o am la momentul asta poate fi foarte bine spusa printr-o
comparatie. relatia dintre corp si minte este ca relatia dintre calaret si cal.
daca este un calaret prost atunci calul il poate duce pe unde vrea sau, mai rau,
il poate arunca din sa. daca insa calaretul stie ce sa faca atunci calul i se va
supune fara nici cea mai mica urma de razvratire. un control prea strict si
neintelegerea nevoilor calului pot duce insa la ranirea sau imbolnavirea acestuia.
   omul este un animal si este condus de instinctele animalice atat timp cat nu
are o minte capabila sa-i controleze aceste instincte. acolo insa unde aceasta
minte exista instinctele animalice sunt sub control.