Suplu si matasos

   e al dracu’ de greu sa slabesti.
   de multi ani incoace greutatea mea era undeva la 80-82 de kilograme, care
combinate cu o inaltime de 1.85 dadeau un rezultat relativ ok. de juma de an de
cand m-am angajat greutatea mea a sarit la 87-89 de kilograme.
   sa fiu sincer, nu asta a fost motivul care m-a determinat sa ma gandesc sa
incep sa slabesc ci faptul ca de cand s-a mutat cu mine Radu a gasit in silueta
mea o nesecata sursa de mistouri. eu i-am spus ca burta s-a marit din cauza ca
s-au dezvoltat muschii de sub ea dar n-a vrut sa ma creada.
   in demersul meu de a slabi ar fi o problema, evidentiata de diferenta de
abordare in ceea ce priveste mancarea dintre mine si el: in timp ce el imi
spunea ca nu mananca mult pentru ca nu-i place sa piarda vremea aiurea, eu cred
sincer ca mancarea este una dintre marile placeri ale vietii. atat de mare incat
i-as sugera sincer aluia care a spus ca omul mananca ca sa traiasca nu traieste
ca sa manance sa-si bage vorbele undeva.
   consider ca mancarea pe langa ca este una din placerile vietii este si o
foarte eficienta sursa de deconectare macar temporara de la aceasta. in sensul
ca atunci cand mananc sunt atent la savurarea a ceea ce mananc si uit de toate
grijile.
   acestea fiind conditiile iti dai seama ca situatia e destul de nasoala. insa
trebuie sa ma laud cu faptul ca de doua saptamani incoace cantitatea de mancare
consumata a fost redusa cu destul de mult peste 50% asadar astept ca rezultatele
sa se vada in viitorul apropiat.