n-am nicio idee despre ce sa mai scriu azi asa ca o sa reiau o intrebare pe
care le-o pun tuturor tristilor cu care intru intr-o discutie un pic mai profunda:
de ce sa pierzi timpul fiind trist cand poti sa-l petreci fiind fericit?
nu mai pot sa-i inteleg. ai un timp t limitat care este viata ta. lasand
filozofiile la o parte nu ar trebui sa te intereseze ce a fost inainte si ce va
fi dupa acest timp t. tu practic existi numai in acest timp.
avand un timp limitat, este logic sa te gandesti ca vrei sa-l castigi, nu
sa-l pierzi. ceea ce inseamna timp castigat depinde de la om la om, fiecare
decide singur ce inseamna timp castigat. dupa parerea mea insa timpul in care
esti trist este timp pierdut. din orice unghi as aborda problema nu vad cum
timpul in care sunt trist poate fi numit timp castigat. este un timp pierdut
aiurea, timp care nu se va mai intoarce niciodata si pe care candva poate vei
ajunge sa-l regreti. sa-l regreti adica sa pierzi timpul fiind trist ca ai
pierdut timpul in trecut.
unul dintre principiile mele in viata este ca nimic in lumea asta nu este
suficient de important incat sa ma faca sa fiu trist. poate ca este un principiu
incredibil de egoist insa m-a ajutat mult sa am o atitudine pozitiva in ceea ce
priveste viata si sa nu mai fiu suparat ca lumea este rea si ca oamenii se
omoara unii pe altii. ok, oamenii se omoara unii pe altii…dar daca nu pot face
nimic sa schimb situatia asta atunci de ce sa pierd din timpul meu pretios fiind
trist?
atunci cand am o problema incerc sa o rezolv cat mai rational. ca nu-mi iese
asta e altceva, insa macar incerc. ca oamenii se omoara intre ei este o
problema. daca intr-o zi voi putea face ceva sa impiedic asta atunci nu voi
ezita sa o fac, pana atunci insa ce rost are sa pierd timpul suparandu-ma din
cauza asta?