Pofta buna!

   m-am trezit pe la 8. nu m-am dat jos din pat decat pe la 11.30 si asta doar
pentru ca mi se facuse foame. pe jumatate adormit, imbracat foarte elegant
in pijamale si cu freza frumos aranjata de somn m-am indreptat spre frigider. la
frigider este una dintre foarte putinele situatii in care neuronul meu este
trezit din somn si pus sa gandeasca.
Victor: ba, ce mananc eu?
Neuronul: ce vrei ma?
V: mi-e foame
N: du-te ba de te culca
V: n-am chef de branza…as manca niste oua…
N: hai ba nu fi chitros…acum te-ai gasit? mananca dracu si tu ceva si lasa-ma
sa dorm.
   incapatanat cum sunt m-am hotarat sa-mi fac ouale alea. neuronul meu, care e
la fel de incapatanat ca si mine, s-a intors pe partea ailalta si s-a culcat la
loc. singur si neajutorat fiind m-am hotarat sa o sun pe mama sa o intreb cum se
fac ouale. ceva ceva stiam eu…mi-aduceam aminte ca procesul de fabricatie
implica niste oua, o cratita si niste ulei. dar nu stiam care-i ordinea si care
in care se baga.
   imi explica mama ca trebuie pus uleiul in tigaie si lasat la incins dupa care
se pun ouale. simplu. adica…How hard can it be?
   am pus tigaia cu uleiul pe foc, moment in care m-am lovit de prima problema:
-cum imi dau seama cand uleiul este incins?
   primul impuls a fost sa bag degetul inauntru si sa il scot foarte rapid in
asa fel incat sa nu ma ard prea rau. idee pe care am abandonat-o destul de rapid
pentru ca imi iubesc prea mult corpul. problema insa s-a rezolvat de la sine
pentru ca uleiul a inceput sa sara. n-a fost nevoie sa-mi trezesc neuronul ca
sa-mi dau seama ca asta e semn ca s-a incins. am luat ouale, moment in care
m-am lovit de o alta problema:
-astea se desfac singure sau trebuie sa le sparg eu?
n-am gasit niciun robinet asa ca am presupus ca trebuie sa o fac eu. mi s-a
parut distractiv. cred ca unii oameni simt o placere in a dezmembra sau a sparge
chestii…mi-a placut sa sparg ouale, ce nu mi-a placut a fost sa iau cojile din
tigaie. acum ma gandesc ca ar fi fost simplu sa fac asta cu o lingura, atunci
insa singura solutie care mi-a venit in minte a fost mana. total neinspirat.
   in cele din urma ouale au fost gata, le-am pus in farfurie impreuna cu
jumatate din uleiul din tigaie si am inceput sa mananc.
   in timp ce mancam la televizor au dat o stire prin care doua treimi din ouale
de pe piata sunt produse de gaini care sunt chinuite in conditii inimaginabile
si de aceea sunt foarte stresate. fiind stresate produc hormoni de stres care se
transmit oualelor si in cele din urma omului. imagineaza-ti cum m-am uitat la
ouale din farfurie dupa ce am aflat asta.
   au mai spus si ca modul in care sunt tinute gainile este scris in codul de
bare de pe ou. astfel, pe ouale gainilor care cresc in libertate cu hrana
perfect naturala se pune un cod care incepe cu cifra 0 iar gradatia merge
treptat pana la 3 care reprezinta gainile crescute in conditii inimaginabile,
inghesuite si crescute artificial. din curiozitate m-am uitat sa vad cu ce
incepe codul de pe ouale din frigider.
   evident ca era un 3.

P.S.: 1) nu sunt un vegetarian convins…sunt doar vegetarian. nu refuz carnea
atunci cand mi se ofera dar pot sa traiesc foarte bine si fara. o consider in
aceeasi categorie cu alcoolul…in cantitati mici e bun si nu face rau insa sunt
de evitat cantitatile mari.
2) melodia. razna am luat-o cu totii dar voi ca tontii nu observati…frate,
suntem chiar atat de prinsi in viata asta incat sa nu ne mai pese absolut deloc
ce si de unde mancam? adica…povestea cu ouale e doar un exemplu de aberatie
care a capatat statut de normalitate. problema se intinde peste toate produsele
alimentare din magazine…si nu numai.