bai, daca stai sa te gandesti, cu cat ai mai putine cu atat esti mai fericit.
luam ca exemplu un om dotat oarecum decent pentru societatea de azi, adica
posesor de tv si internet. in acest caz omul are doua probleme virtuale. ii va
pica netul sau cablul. deci are cu 2 potentiale griji mai multe decat un om care
nu poseda astfel de dotari.
nu spun ca este bine sa stai fara, ceea ce vreau sa spun este ca atunci cand
esti obisnuit sa nu ai iti este mult mai usor sa nu ai in continuare decat in
cazul in care ai si ramai fara.
de ce tin teoria asta? pentru ca n-am net. in urma cu putin timp am mai ramas
o saptamana si ceva fara. primele zile a fost cam greu pe urma insa reusisem sa
ma adaptez resemnandu-ma cu ideea ca nu o sa am. pana la urma l-a reparat Radu
(ca sa nu zici ca nu-ti acord tie toate meritele) si a mers insa as fi putut
trai in continuare fara el pentru ca reusisem sa ma adaptez situatiei.
acum am ramas iar fara net si imi vine sa bat pe cineva de acolo…pai bai
nene, va hotarati? ori aveti ori n-aveti.
in general vorbind cred ca asta este de fapt tortura psihica cea mai
mare…sa ti se dea si sa nu ti se dea. nu stii niciodata daca ai sau nu. in
felul asta nu te poti adapta, nu stii niciodata sigur pe ce sa te bazezi si
traiesti intr-o continua incertitudine…iar mintea umana fiind invatata sa
traiasca si sa construiasca din certitudini nu poate rezista mult timp pe baza
de incertitudine.
morala: uite ce frumusete de aberatie semipsihologica se poate naste din nimic.