Ca vantul…

   in felul meu de a fi nu cred ca a existat de prea multe ori verbul "a vrea".
asa cum ii spuneam mamei, eu intotdeauna am avut o problema cu motivarea. nu
am vrut sa fiu cel mai bun, nu am vrut sa fiu bogat, in general nu am vrut nimic
din ceea ce ar vrea un om normal. candva am vrut sa iubesc si am iubit, acum imi
doresc sa-mi gasesc linistea si sa fiu fericit. fericit sunt, linistea mai am
ceva de lucrat pana sa o gasesc.
   daca o sa ma auzi spunand "vreau sa" atunci trebuie sa-l interpretezi ca pe
"poate o sa". in incercarea mea de a-mi gasi libertatea cred ca am reusit sa ma
eliberez si de vointa mea. spun asta pentru ca este foarte greu chiar si pentru
mine sa incerc sa-mi impun ceva.
   de aceea, daca o sa ma auzi spunand "vreau sa plec la mare" sau "vreau sa
plec undeva" sa nu ma crezi. sa ma crezi doar atunci cand spun "sunt in tren.
mi-a venit sa plec si am plecat." daca nu asta este libertatea pe care o caut
atunci este macar o urma a ei.
….ca vantul din Vama Veche.

Leave a Reply