intors acasa de dimineata (de la serviciu, bineinteles…as fi vrut eu de
altundeva) mi-am aruncat ochii prin ziare pana sa-mi vina somnul. doua lucruri
mi-au atras atentia in mod deosebit:
Barcelona a batut pe Real cu 2-0. Tin cu Barcelona de vreo 10 ani prin urmare
se poate sa fiu subiectiv cand spun ca in momentul asta este una dintre foarte
putinele formatii care pot sustine aproape oricand afirmatia ca fotbalul este o
arta. driblingurile lui Messi si pasele lui Xavi sunt undeva mai presus de
sport, pot atrage atentia si captiva si pe un necunoscator. daca Messi este
rasunator si spectaculos precum un solo de chitara electrica, Xavi este cel care
da ritmul in jocul Barcelonei, cel fata de care se acordeaza toate celelalte
instrumente. te uiti la meciurile lor nu cu speranta ca vei vedea ceva atractiv
ci cu convingerea ca nu vei regreta ca vei sta doua ore din viata uitandu-te la
televizor. este la fel ca si cum te-ai uita la un film bun sau ca si cum ai
asculta o melodie care iti place. intr-o lume in care fotbalul ajunsese un sport
mult mai spectaculos jucat pe Playstation decat in realitate, Barcelona de acum
cred ca face pe oricine sa se intrebe: "oare pot sa fac faza asta in FIFA?"
raspunsul este de cele mai multe ori "nu". jocul Barcei este mai spectaculos
decat orice joc video.
a doua stire era referitoare la raci. titlul spunea ca "Racii îşi doresc un
partener, dar vor să aibă şi libertate" (liberatatea.ro) si spunea
asa:"căsătoria poate întârzia până când vei renunţa la toate piedicile pe care
le aşezi, conştient sau nu, în faţa fiecăruia dintre pretendenti. Este un
conflict acut între nevoia de a-ţi uni destinul cu cineva şi dorinţa la fel de
arzătoare de a rămâne independent. Trebuie rezolvat acest conflict înainte de a
analiza posibilii parteneri. Până atunci, acordă o importanţă deosebită propriei
persoane!" mi s-a parut interesant pentru ca cel putin in cazul meu mi se pare
foarte adevarat…insa nu consider ca acest conflict isi poate gasi o rezolvare
si nici ca ar trebui sa-si gaseasca vreuna. ambele sunt doua laturi care exista
in mine, pe care de-a lungul timpului le-am dezvoltat alternativ, sa incerc sa
reprim una dintre ele ar insemna sa reprim o parte din mine, o parte care,
oricare dintre cele doua ar fi, nu mi se pare a fi daunatoare.