Vezi mai multe din Rock pe 220.ro
nu este bine sa nu ai niciun punct de vedere, oricat de neinsemnata ar fi
problema. nu e bine pentru ca atunci cand altii au puncte de vedere in locul tau
vor fi socati atunci cand vor descoperi ca tu iti aperi o idee, iar parerea ta
nu e ca a lor. vor fi atat de socati incat vor considera ca te-ai aliat cu
inamicul…si vei fi tratat ca atare.
chiar…traim intr-o tara cu foarte multi dusmani. cred ca romanul a fost
inzestrat cu o imaginatie incredibil de bogata pe care in 99% din cazuri o
foloseste prost. romanii de fapt nu au dusmani, au doar lene. incredibil de
multa lene.
auzisem undeva o fraza geniala…era de genul: "barbatul are doua capete:
unul cu care gandeste si unul cu care nu gandeste. de asta imi place cand lumea
ma ia de fraier". lumea m-a luat de multe ori drept fraier si eu am acceptat pe
de o parte pentru ca in felul asta descopar mult mai multe despre oameni decat
daca as reactiona mereu iar pe de alta pentru ca mi-e prea lene sa imi apar
nevoile in privinte pe care nu le consider importante…iar cum eu nu consider
important aproape nimic intelegi de unde si reputatia asta.
nu zic ca e mai bine sau mai rau asa. spun doar ca e calea pe care am mers.
recunosc valoarea celor care aleg cealalta cale. stiu cat de greu este sa iei
decizii, stiu ca fiecare hotarare iti atrage antipatii, antipatii pe care
trebuie sa le cari cu tine mai departe in viata. este o cale pe care o aleg cei
cu initiativa, cei care au un tel concret in viata. le recunosc meritele si ii
voi sustine intotdeauna atunci cand voi considera ca telul lor este nobil insa
nu este drumul meu pentru ca asa cum am tot spus scopul meu in viata este sa
imi pastrez linistea si fericirea.
atunci cand ma trezesc si eu sa iau o hotarare (iar asta se intampla in
general doar atunci cand lucrurile tind intr-o directie care presimt ca imi va
afecta linistea viitoare, ceea ce dovedeste ca pot gandi si in perspectiva,
descoperire uluitoare in ceea ce ma priveste) este contra opiniei generale, ceea
ce face sa fiu privit la inceput cu surprindere dupa care toti se supara pe
indrazneala mea de a vrea altceva decat ar fi vrut ei.
bineinteles ca e vina mea ca indraznesc uneori sa iau hotarari, mi-o asum in
intregime insa nu renunt aproape niciodata la idee. dupa care astept sa le
treaca. oamenii sunt niste fiinte foarte iertatoare si de aceea dupa un timp
trec cu vederea iesirea unuia ca mine. in tot timpul asta prea multe persoane
diferite mi-au spus ca sunt un nesimtit egoist ca sa nu le cred. sunt sincer
cand spun ca recunosc, ce nu inteleg insa e de ce cu fiecare ocazie au grija
sa-mi repete asta. la urma urmei nu sunt un tip prea rabdator si ma mai
plictisesc si eu. nu inteleg de ce nu putem presupune ca stiu deja ce sunt si sa
trecem mai departe.