Vezi mai multe din Folk pe 220.ro
un lucru mare pe care l-am descoperit este ca oamenii trebuie lasati asa cum
sunt. chiar daca stii ca ar putea fi altfel si esti sigur ca le-ar fi mai bine
daca s-ar aseza asa cum vrea mintea ta, e mai bine sa renunti. lasa tabloul asa
cum este, nu poti muta luna mai sus sau hornul mai la dreapta.
oamenii sunt frumosi asa cum sunt ei, oameni, daca ar fi asa cum ai vrea
tu ai avea in fata numai copii ale tale si repetitia asta este enervanta si
obositoare. lasa fiecare om sa fie asa cum este, pune-l in peisajul tau acolo
unde ti se pare ca sta cel mai bine insa lasa-l sa fie cum stie el, nu cum ai
vrea tu.
daca reusesti sa faci asta, daca reusesti sa lasi Universul sa fie asa cum
vrea el sa fie iar tu reusesti sa te desprinzi din tablou si sa-l vezi asa cum
e, atunci nu ai cum sa nu ramai uluit ca in fata unei capodopere universale,
capodopera care nu va exista vreodata decat pe un petic de neuron din mintea ta.
dupa acest moment de contemplare, de automultumire si satisfactie totala
trebuie sa treci mai departe. asezi tabloul proaspat terminat langa celelalte si
pornesti in cautarea urmatorului. iti vin in minte oameni, iti vin in minte
peisaje, incerci sa le cuplezi, incepi sa le alaturi si sa le separi, cauti sa
vezi ce moment s-ar potrivi cu cine si unde, incerci sa creezi urmatorul tablou
pe care sa il poti contempla toata viata, uluit si fascinat de geniul tau si de
capacitatea ta de a putea compune astfel de minunatii.