Let the children play

Vezi mai multe din Pop pe 220.ro

   stii, de fiecare data se intampla acelasi lucru si m-am saturat. lumea nu mai
este in stare sa comunice direct. gandirea asta complexa e de rahat. intre doi
oameni exista prea putina comunicare directa sau chiar deloc. unul nu ii poate
spune celuilalt ce asteptari are de la el si ce ar vrea, totul se transmite prin
aluzii, prin gesturi, in fine, prin orice treburi indirecte. lumea nu mai are
(daca l-a avut vreodata) curajul de a comunica direct. de prea putine ori ai
auzit pe cineva spunand altui om "esti un dobitoc, nu vreau sa am de-a face cu
tine." sau "azi n-am chef sa vorbim."
   pana acum putin timp si eu eram la fel. preferam un raspuns diplomat unei
abordari directe. nu stiu ce fel de schimbari au avut loc in mintea mea insa
acum ma plictisesc teribil aluziile astea si prin urmare ma fac ca nu le
inteleg, mergand pe principiul dinte pentru dinte. daca tu ma enervezi pe mine
atunci eu de ce sa nu te enervez facandu-ma ca nu pricep?
   injuram politica dar am devenit toti niste diplomati. ne-am si gasit ce
exemplu sa luam. politica n-a facut decat sa porneasca razboaie intre state,
atunci noua ca indivizi cum ne-ar putea fi mai bine luandu-ne dupa ea.?
   il apreciez pe Radu si pentru ca e direct. imi spune "du si tu gunoiul" sau
"ia si tu paine". chiar daca nu imi place prefer abordarea asta unei de genul
"cineva trebuie sa duca gunoiul.". pana mea, cineva ala sa se simta, eu sunt
Victor, nu cineva. si cam asa am inceput sa tratez in viata toate aluziile
astea. consider ca daca e ceva destul de important poti sa-mi spui direct, daca
nu atunci e problema oricui ("oricui" asta e ruda cu "cineva" de mai sus) numai
a mea nu.

   da, stiu ca sa spui verde in fata cuiva ceea ce crezi nu se face si nu e
frumos. parerea mea este ca de asta sunt atatia oameni care nu pot vedea
frumusetea vietii. sa traiesti numai intre limitele lui "asa e bine", "asa se
face", "asta nu se face" si "ce ar spune lumea despre mine" e ca si cum ti-ai
petrece toata viata intr-un oras. e bine, e frumos dar esti doar o furnica
intr-o ferma de furnici.
   viata, farmecul si frumusetea ei incep dincolo de toate astea. incep atunci
cand incepi sa faci ceea ce simti, ceea ce vrei sa faci, trecand dincolo de
"asta nu se face", "asta nu e bine" sau "ce o sa zica lumea despre mine?" facand
asta iesi din cutie, din inchisoarea orasului si incepi sa simti libertatea. e
adevarat ca te vei simti mult mai singur, nesigur si lipsit de aparare insa este
normal sa se intample asta atunci cand incepi sa umbli pentru prima data pe
picioarele tale si sa gandesti cu mintea ta si nu a altora.
   sa traiesti inseamna sa fii tu si sa gandesti tu, nu sa fii ca lumea si sa
gandesti ca lumea.