Vezi mai multe din Folk pe 220.ro
nu mai reusesc sa iau in serios viata aproape deloc. e o constatare care ma
face sa zambesc si nu consider ca este ceva rau. rau este totusi ca din cauza
asta umorul meu devine din ce in ce mai greu de suportat de ceilalti. e ceva in
genul:
-baaaaa, vine sfarsitul lumii!!!!!
-spune-i sa ia si niste paine daca tot vine.
merg pe principiul ce tie nu-ti place altuia nu-i face. problema e ca nu ma
deranjeaza absolut deloc ca altcineva sa faca misto de problemele mele, ba din
contra, sar si-l ajut si eu pentru ca mi se pare amuzant…si de aceea nu mai
vad limita unde ar trebui sa ma opresc pentru a nu-i enerva pe cei din jurul meu
cu glumele pe care ei le considera proaste.
mi se pare bizar…ca doar sunt niste treburi de care ma loveam si eu si care
imi dadeau batai de cap in urma cu nu multa vreme…insa parca tot trecutul s-ar
fi sters din mintea mea si de aceea nu mai sunt capabil sa inteleg de ce oamenii
isi fac atat de multe griji in legatura cu atat de multe probleme care nu exista.