erau desenele astea de mai acum ceva vreme…viata cu Louie, lumea lui Bobby,
copiii de la 402 si altele pe care le-am uitat si pe care incerc sa mi le aduc
aminte. nu stiu care e treaba cu copiii din ziua de azi si cum se pot uita ei la
tampeniile astea de pe cartoon network si mai ales de pe disney channel….
totusi, poate ca e normal pentru ca azi am vazut o pustoaica ce nu cred ca avea
mai mult de 14 ani, era fardata si vopsita cu suvite mov. nu imi dau seama care
este cauza si care efectul. adica posturile tv dau desenele astea pentru ca le
cer copiii astia ce vor sa fie oameni mari desi poarta inca scutece sau copiii
se imbraca asa din cauza ca vad la tv chestii gen Hanna Montana?
ca sa fiu putin dramatic, as spune ca ne mor copiii de prea tineri. acum la
batranete, ajuns la onorabila varsta de aproape 27 de ani, imi dau seama ca eu
sunt om mare exact strictul necesar pentru a-mi permite sa-mi duc in voie
existenta de copil. adica sa ma dau cu trotineta, sa ma joc revolt si worms cu
Andrei si dota cu Radu, sa ma uit la desenele animate care-mi plac…si sa fac
glume proaste, sa-mi permit sa am dezordine in camera si sa nu fac curat decat
atunci cand nu mai am loc unde sa-mi pun cana de cafea din cauza ambalajelor
nearuncate.
cred ca trec prina a doua mare descoperire a vietii mele. in urma cu ceva
vreme, dupa ce incercasem ani in sir sa fiu si eu ca toata lumea fara sa reusesc
sa ma integrez, am realizat ca de fapt e foarte bine sa fiu ca mine. acum, dupa
alti multi ani in care am incercat sa ma maturizez, imi dau seama ca de fapt imi
e foarte bine asa cum sunt si maturizarea asta, pe langa faptul ca inca ii mai
contest existenta considerand-o doar un moft al copiilor mari care isi dau prea
multa importanta, nu cred ca are ce sa-mi aduca bun.