Temeri

Vezi mai multe din Rock pe 220.ro

   timpul. am 27 de ani si daca mai pun inca 27 imi dau seama ca nu mai am chiar
atat de mult. nu mi-e frica de asta. daca ar fi sa am o teama atunci ar fi aceea
ca la un moment dat trecutul ma va ajunge din urma. sau altfel spus ca
amintirile pe care acum le pot trece cu vederea ma vor ajunge si nu ma vor mai
lasa. candva spuneam ca trecutul este asemeni unui sac in care pe masura ce
trece timpul bagi din ce in ce mai multe pana cand devine atat de greu incat nu
il mai poti trage dupa tine. asta mi se pare cea mai buna definitie a lui.
   da, asta ar fi una dintre temerile legate de ceea ce vad la orizont. mi-e
teama ca o sa incep sa ma trezesc din ce in ce mai singur si cu din ce in
ce mai multe amintiri. acum sunt inca tanar si pot stapani acest cal
salbatic al amintirilor si al regretelor, timpul este deocamdata inaintea mea..
insa ce va fi mai incolo?
   de asta probabil ca se casatoresc unii oameni. dincolo de dragoste este
nevoia de a se sprijini de cineva, de a simti pe cineva alaturi care sa-i ajute
sa care amintirile si regretele atunci cand le este greu. de asta probabil ca
sunt si atatea casnicii nefericite. nimeni nu poate duce problemele, amintirile
si regretele tale, tu trebuie sa inveti sa traiesti cu povara asta.
   m-am uitat la oamenii mai in varsta decat mine si singura concluzie la care
am ajuns a fost ca sunt intr-o cursa contra cronometru in care trebuie sa ajung
sa-mi consolidez atat de bine gandirea pe care o am acum incat sa reziste cat
mai mult in fata eroziunii aduse de amintiri si de viitoarele regrete fata de
tineretea trecuta.
   si,intr-un fel care oarecum demonstreaza felul ciudat in care gandesc, cam de
aici pleaca optimismul, bucuria si fericirea cu care imi traiesc viata. daca
vrei e un fel de antrenament, un fel de pregatire pentru ceea ce va fi. incerc
sa ma bucur de viata si sa fiu fericit, incerc sa gasesc zilnic cat mai multe
motive sa ma bucur si incerc sa fac in asa fel incat sa fie din ce in ce mai
putine lucruri care sa ma intristeze.
   lucrul care ma bucura cel mai mult este ca simt ca m-am construit destul de
bine in interior si sunt destul de pregatit de ceea ce va veni…mai ales ca in
nopti ca asta simt adierea usoara a unei brize din trecut.
  
P.S.: ceea ce m-a facut sa ma gandesc la toata treaba de mai sus a fost
vizionarea filmului Prince of Persia: Sands of time. filmul in sine este unul
clasic hollywood-ian: o gagica misto, un tip care ii bate pe toti si povestea de
dragoste dintre ei. cred ca mintea mea e aia cu probleme daca am ajuns sa ma
gandesc la asa ceva. :))