zilele astea m-am aflat pus in fata unei situatii un pic ciudate pentru mine.
prin mijloace foarte putin sau deloc ortodoxe (asta implicand incalcarea a cel
putin uneia dintre cele 10 porunci) am ajuns sa am 4 zile libere. oricand in
trecutul meu 4 zile ar fi insemnat instantaneu ca o sa plec undeva. spre
surprinderea mea acum nu s-a mai intamplat asa.
am stat si m-am gandit si mi-am dat seama ca de fiecare data cand vroiam sa
plec dorinta asta avea la baza nevoia de a evada din viata mea cotidiana.
simteam nevoia sa ma desprind de tot si sa uit de tot.
in mod ciudat si surprinzator nu mai simt nevoia asta. acasa mi-e bine,
foarte bine chiar si mi-am dat seama ca daca as pleca nu m-as simti mai bine
acolo (oriunde ar fi putut fi acest acolo) decat aici. in conditiile astea de
egalitate, lenea (iar!) a cantarit decisiv si am hotarat ca mai bine raman acasa
acum, pana cand voi vrea cu adevarat sa fug.
prin urmare azi dimineata am fost trezit pe la 5.30 de o apa care curgea.
buimac, am crezut prima data ca a inceput sa ploua afara. primul gand a fost, logic:
"-bagami-as, iar nu joc baschet!"
cand m-am trezit putin mai bine mi-am dat seama ca ploua in casa. nu stiu
cum, nu stiu de ce, cert este ca a fost exact ca in desene animate. am pus cate
un lighean in fiecare loc de unde curgea (curgea, nu pica) apa si cu ajutorul
unui prosop, timp de jumatate de ora pana a stat ploaia am strans apa care
ameninta sa cuprinda intreaga casa.
dupa ce in cele din urma ploaia s-a oprit iar eu am reusit sa iau cea mai
mare parte din apa de pe gresie, adica pe la 6.15, obosit, nervos si plouat m-am
dus la mine in camera sa ma culc la loc. dupa 10 minute, timp in care reusisem
sa adorm, sunt trezit de usa care se deschide. intra tata si imi spune:
"dormi? somn usor!"
atunci nervii mei adormiti si obositi au cedat si s-a dezlantuit iadul.
concluzie: viata e in continuare frumoasa numai ca nu sunt eu o persoana prea
matinala. :))