Sfarsit

   ma aflu in fata unui sfarsit total. sfarsit de concediu. sfarsit de vara. nu-
mi place deloc toamna. e frig, e vreme urata, trage spre melancolie. la fiecare
inceput de toamna trebuie sa lupt sa nu mi se inece corabiile in vremea urata de
afara. e greu sa ma misc, mi-e somn tot timpul si n-am chef de nimic. toamna
e pentru melancolici, pentru aia care-si plang de mila, toamna e anotimpul emo.
toamna e pentru Eminescu, e pentru Bacovia, e pentru toti cei care s-au gasit sa
faca din tristete o zeitate. toamna este o lupta de uzura cu demonii din mine.
ei ma trag in jos spre melancolie iar eu incerc sa ma smulg din starea aia.
toamna toata natura moare. e o stare generala de bosumflare, de intrare in
amorteala.
   si inca nu ma pot adapta la viata de oras. am mai fost pe munte pana acum si
am stat mai mult timp decat astea 3 zile insa niciodata nu mi s-a intamplat ca
la intoarcere sa ma simt atat de rupt de lume ca acum. oamenii imi par si mai
fara rost grabiti decat pana acum. imi par ca sunt niste furnici care alearga
iar eu sunt oarecum pierdut in mijlocul lor asteptand fara niciun sens sa ma
intorc acolo.
   am auzit multi oameni spunand ca atunci cand sunt fericiti timpul trece mult
mai repede. eu in cazul meu am observat altceva. sunt cu atat mai fericit cu cat
reusesc mai mult sa uit de trecerea timpului.

P.S.: am spus ca voi pune aici cele mai reusite fotografii facute in calatorie.
in cea de mai sus este partea de final a urcusului, in varf se vede cabana Omu,
acolo unde nu exista apa curenta iar bauturile au niste preturi de-a dreptul
obscene.

2 Responses

Leave a Reply to Victor Cancel reply