oberv ca traiesc intre doua lumi. asta este una dintre problemele si
frumusetile vietii mele, aproape mereu intr-un fel sau altul m-am aflat intre
doi poli nevrand sa ma duc spre niciunul dintre ei.
de data asta este vorba de iubire. in lumea mea (am fost acuzat ca
generalizez prea mult si de aceea ma limitez numai la ceea ce cunosc) sunt doua
tipuri de oameni. cei care cred in iubirea absoluta si cei care nu cred in ea
deloc. unii se bazeaza pe sperante si vise, ceilalti pe practica si pe
realitate. suflet si ratiune. visare si materialism. sunt cei doi poli care au
existat, care exista si care probabil vor exista intotdeauna in lume.
indraznesc sa spun ca ambii sunt gresiti. o desprindere prea mare de
realitate te face sa pierzi contactul cu realul din omul pe care l-ai putea
iubi. astfel, defectele lui iti vor parea mult prea mari si nu le vei putea cu
adevarat accepta din motiv ca "sufletul meu pereche e perfect, nu are defecte".
pe de alta parte, o ancorare prea mare in realitate te face sa uiti cu totul de
iubire, traind la maxim senzatiile fizice oferite de partener, totul are doar
dimensiunea animalica a satisfacerii unui instinct primar.
parerea mea este ca si aici trebuie sa existe un echilibru. iubirea trebuie
sa aiba o parte spirituala insa si una fizica. trebuie lasata sa zboare insa
numai legata fiind de concret. iubirea trebuie sa plece de la ceva real, de la o
fiinta care exista si pe care iti place sa o iubesti, din care se incepe
constructia unei relatii. este aproape ca in constructii (da stiu…comparatiile
mele ….dar nu ma pot abtine :)) ): cu cat cele doua materiale se completeaza
mai bine cu atat constructia devine mai solida si poate atinge etaje mai inalte.
revenind la polii mei…stand intre ei bineinteles ca am fost acuzat de unii
ca sunt prea realist iar de ceilalti ca gandesc prea mult. desi se intampla
practic dintotdeauna continua sa ma amuze situatia asta. teoria echilibrului o
stiu de la Andreea. ea imi spunea acum mult timp ca trebuie sa fie un echilibru
in toate. eu am modificat-o putin spunand ca echilibrul asta nu poate fi atins
cu adevarat decat trecand intai prin extreme, atingandu-le limitele si incercand
sa le depasesti. doar asa poti intelege si o fata si pe cealalta a problemei si
le poti controla pe amandoua.
…pana acum imi pare ca am dreptate.