Ceva se pierde pe drum

   Ceva se pierde pe drum. nu stiu cum, nu stiu de ce, astept ca savantii sa
descopere si sa imi confirme ca ceva se pierde. iau muzica, pentru ca ea mi-a
inspirat ideea asta. de ce nu se mai nasc compozitori ca Beethoven? de ce azi nu
mai exista cantareti ca Bonnie Tyler, ca Joe Cocker, ca Doina Badea? cred ca
geniul se pierde incet, incet, pe drum.
   am auzit de multe ori spunandu-se ca nu mai e ca inainte si ca generatiile
care vin sunt din ce in ce mai proaste. mult timp am crezut ca astea sunt
spusele unor oameni care au uitat tampeniile pe care le faceau in tinerete si
care sunt invidiosi pe tineretea celor care vin dupa ei. dar daca nu e asa? daca
intr-adevar cei dinaintea noastra au fost mai buni decat noi la fel cum noi
suntem mai buni decat cei care vin dupa noi? am auzit de multe ori si ca lumea
asta se duce dracu’. pai afirmatia asta nu face decat sa sustina ceea ce spuneam
eu mai sus.
   ma intorc la muzica. in 20-30 de ani s-a pierdut de tot. toate cantaretele
astea de azi nu au pastrat decat tendinta vestimentara a celor de atunci. a
ramas tendinta de a soca prin imbracaminte sau prin lipsa ei. diferenta
esentiala este ca in vreme ce Cher sau Dolly Parton isi permiteau sa se imbrace
oricum ar fi vrut pentru ca aveau o voce care faceau ca extravaganta sa nu mai
conteze, astea de acum au haine cat mai tipatoare si lumini cat mai multe tocmai
ca sa ascunda lipsa vocii. Beyonce pe langa Cher suna ca un caine care
schelalaie.
   poate ca toata creatia si inteligenta umana s-a mutat spre tehnologie. la
urma urmei asta este singurul domeniu care la ora actuala mai face descoperiri
majore. arta este un domeniu secundar, tinde sa devina si ea o industrie. dar
daca stau sa ma gandesc as prefera sa ascult un cantaret adevarat la o aparatura
veche decat o pitioanca fara voce la un sistem 200.4.
   unde sunt geniile de altadata?