Judecata

   nu judec oamenii dupa aparente. nu-i judec de la prima vedere, nici de la a
doua, nici de la a treia…de fapt pot spune ca nu(-i) judec deloc. :)) parerea
mea despre un om nu este data de ceva concret. nu conteaza fiecare interactiune
dintre mine si acea persoana, nu conteaza nici ceea ce imi spune acel om despre
el, nu conteaza nici parerea lumii. parerile mele despre oamenii pe care ii
intalnesc sunt ceea ce imi ramane in minte dupa o perioada foarte lunga de
contacte intre mine si ei. si cred ca asa trebuie sa fie pentru ca un om poate
fi azi asa, maine altfel, insa in deviatiile astea intotdeauna exista ceva
comun. iar aceasta parte comuna este esenta acelui om, felul in care este el de
fapt. parerea asta nu are prea mare legatura cu rationalul, se realizeaza in
mare parte in irational. mai concret, sunt oameni care ajung sa-mi placa si pe
care ii simt buni si oameni de care nu ma pot apropia, oameni de care instinctul
imi spune sa ma feresc.
   ceea ce am scris mai sus pleaca de la faptul ca in ultima vreme mi s-a
intamplat de doua ori sa am dreptate atunci cand lumea se insela. doi oameni pe
care eu ii simteam altfel decat era imaginea pe care si-o facuse lumea in
legatura cu ei mi-au dovedit ca am dreptate. treaba asta m-a surprins destul de
mult pentru ca niciodata nu m-am considerat cu adevarat un cunoscator al
caracterelor. credeam ca am intalnit prea putini oameni in viata ca sa am
suficienta experienta pentru a putea afirma acest lucru. povestile astea insa
mi-au facut sa-mi schimb parerea si sa incep sa cred sincer ca pot sa vad oamenii.
   este vorba aia sa nu judeci o carte dupa coperti. consider ca este foarte
adevarata numai ca as completa ca nu e bine sa o judeci nici dupa continut.
trebuie sa o citesti iar ceea ce iti ramane in suflet dupa ce ai citit-o
reprezinta de fapt felul in care este acea carte cu adevarat.
  
P.S.: este o idee care mi-a venit citind ziarele, uitandu-ma la televizor,
intrand in contact cu lumea…pe scurt, traind viata. ca sa putem trece de
vremurile in care traim si de cele mult mai grele care vor veni trebuie sa ne
readucem aminte ce inseamna sa fim romani. cred ca o sa incep sa scriu o serie
de articole pe tema asta in curand. in paralel o sa explorez o zona proaspat
descoperita si de care sunt fascinat, inamarmurit, si plin de respect, anume
aceea a muzicii noastre populare adevarate. cum ar fi melodia asta dar si multe
altele pe care le-am intalnit. cred ca si eu, ca si tu, ca si toata lumea, am
uitat ce inseamna sa fii roman, ce inseamna natia asta si care ne este istoria.
P.P.S.: treaba asta nu include niciun fel de apropiere de legionari, specimene
pe care in continuare le-as impusca fara niciun regret.