ascultandu-l am realizat ca tot ceea ce am inteles eu pana acum prin muzica
isi pierde sensul. e doar o apa de ploaie care venea si trecea. simt ca muzica
asta trece dincolo de mine, ajunge undeva mai adanc, atinge o radacina care se
pare ca era in mine dar pe care n-am simtit-o niciodata pana acum. imi zbarleste
pielea si imi trece un fior pe sira spinarii.
nu cred ca am stiut de fapt niciodata cu adevarat ce inseamna sa fii roman,
ca desi am invatat-o n-am simtit de fapt niciodata istoria poporului asta.
cuvintele au ajuns la creier, au ramas acolo dar n-au atins sufletul. muzica
asta a facut-o si simt o nevoie fireasca si fericita de a vrea sa inteleg
notiunea de roman, ce este romanul, cum este el.
imi pare ca in fata mi se deschide un taram minunat pe care explorandu-l voi
ajunge ca in sfarsit sa pot intelege Miorita, singura idee literara pe care n-am
putut niciodata ajunge sa o inteleg.