sunt intr-o pana totala de subiecte. asta este principalul motiv pentru care
am scris mai rar in ultimul timp. viata mea parca incepe incet sa reintre in
normal, semn ca razboiul cu toamna tinde spre un armistitiu.
am vazut aseara un film care mi-a dat un subiect interesant de gandire. nu
este important insa este genul de subiect cu care nu ma deranjeaza sa-mi ocup
mintea in lipsa de ceva mai bun. totul a plecat din momentul in care am
constatat contrariat ca tipa din acel film mi se pare frumoasa desi analizand-o
in detaliu nu am inteles de ce. asta m-a facut sa ma intreb ce este frumusetea
de fapt si de cate feluri este ea.
ideea de frumos depinde mult de la o persoana la alta. frumosul a fost, este
si probabil va fi intotdeauna influentat de standardele societatii in care
traieste individul insa desi liniile generale sunt trasate din exterior exista
diferente de la om la om. perceptia frumosului este destul de relativa si
depinde mult atat de evolutia personalitatii omului cat si de schimbarile
aparute in perceptia societatii. in vreme ce personalitatile slabe se vor lasa
foarte mult conduse de exterior, de ceea ce spune lumea, cei care au o
personalitate puternica isi creeaza propriile standarde si au propriile opinii.
revenind la cauza care a generat acest mic subiect de gandire, am realizat ca
sunt foarte mult atras de genul de frumusete (feminina) simpla, care nu
urmareste sa iasa in evidenta. asta cred ca se intampla din cauza ca zilnic sunt
atacat de frumuseti ostentative, care urmaresc (si reusesc) cu orice scop sa
iasa in evidenta. in conditiile astea simturile mele cauta simplitatea, sunt
atrase de naturalete, de normalitate. prefer sa caut si sa descopar eu
frumusetea acolo unde majoritatea nu o observa (si prin asta sa am intr-un fel
senzatia ca imi apartine) decat sa fiu atacat de ea cu brutalitate.