unul dintre putinele lucruri cu care am ramas in minte in urma facultatilor
facute a fost o vorba a profului de filosofie:"omul nu poate face filozofie pe
burta goala". este o chestie genial de simpla pentru ca dezvoltarea gandirii nu
poate surveni decat atunci cand nevoile primare sunt satisfacute.
una din nevoile astea primare de care am uitat dar care mi-a fost readusa in
minte intr-un mod cam brutal este sanatatea. este ciudat cum starea de bine din
punct de vedere fizic nu ne aduce niciun fel de confort, in schimb aparitia
oricarei boli ne face sa ne ingrijoram. ce vreau sa spun este ca uitam sa ne
bucuram de sanatate, ne aducem aminte de corp doar atunci cand ceva nu e in
regula.
e ca si cum ar fi normal sa fim sanatosi ceea ce nu e nici pe departe asa.
sanatatea este o stare care trebuie cultivata cu grija, trebuie sa avem grija de
noi pentru ca nu stim cand ne poate lovi o boala pe care am fi putut-o evita
daca am fi fost putin atenti cu noi.
(dupa cum probabil poti banui, filozofeala de mai sus mi-a fost inspirata de o
durere crunta de abdomen care m-a tinut vreme de 3 zile si 3 nopti dar care din
fericire a disparut…lasand locul unei mult mai putin ingrijoratoare insa mult
mai enervante dureri de masea)
in alta ordine de idei, am dat peste un exemplu clasic si trist de gandire
romaneasca. vorbeam aseara cu o colega, cam de varsta cu mine si imi spunea sa
nu fac ca ea adica sa ma casatoresc pentru ca viata ei e terminata. trecand de
faptul ca va mai trece muuuult timp pana sa ma casatoresc, presupunand totusi ca
as face asta nu vad ce m-ar putea impiedica sa divortez in secunda in care as
considera ca acea relatie nu imi mai poate aduce nimic frumos. mi se pare trist
cum astfel de oameni buni sunt inchisi pe viata intr-o inchisoare a nefericirii
din simplul motiv ca normalitatea lor nu concepe o eliberare ce nu ar fi
conforma cu principiile societatii in care traiesc.
P.S.: multe dintre melodiile lui Andries sunt lipsite de sens…pana intr-o zi
in care iti intra in urechi aiurea una dintre ele si singurul lucru pe care poti
sa-l spui e: genial!
Draga Victor
… nici macar habar nu ai cate compromisuri
sunt in stare sa faca oamenii pentru un loc caldut … si cat
de repede le vine dorul de acel loc, cand le este ori prea
frig ori prea cald … Oamenilor mici, slabi si lasi, nu le
plac deloc extremele si mereu se vor plange de ele … desi
culmea paradoxului este ca … recunosc ca le este frica de
moarte, desi niciodata nu vor recunoaste ca le este frica de
viata. Niciodata nu am sa ii pot intelege aceasta frica a lor
de viata, mai ales cand stim ca de murit nu putem alege daca
murim sau nu, in schimb de trait viata asta, ne sta la
indemana. Si iaca asa … se nasc acei ciudati hibrizi care se
numeste si "mortii vii", zambete ieftine de aprozar, fete
triste conformate la caldutul cu care se multumesc, mergand pe
principiul derizoriu: "se putea si mai rau" … desi niciodata
nu ai sa ii auzi spunand: "se poate si mai bine".
Daca aceea colega a ta recunoaste ca viata ei este una
terminata … din punct de vedere teoretic, de ce nu alege sa
mai faca ceva, atata vreme cat poate din punct de vedere
practic?! Incerc sa raspund tot eu: "Pentru ca ii este
caldut" … asa rau cum este! Ar mai trai ea ceva in paralel,
dar in nici un caz nu ar renunta ca caldutul ce il are
asigurat!
Asemenea oameni nu sunt demni nici macar de mila, atata vreme
cat compromisul in care se scalda este insasi troaca de porci
a propriei lasitati … iar ca are inca curajul sa se duca
acasa dupa ce recunoaste in fata ta asta si sa serveasca
ornitorincului de acasa inca un zambet de poza, denota nimic
altceva decat o alta ramura a compromisului pentru caldut, ce
in termeni populari mai este cunoscuta si sub numele de:
preversiune fata de propriul suflet si nu numai.
Poate ca am fost eu prea dur si direct in exprimare, insa
alegand sa nu fac parte dintre cei de care vorbesti, imi
permit sa emit orice teorie, avand deja aplicabilitatea
practica.
Si ca veni vorba de iarna … iti doresc sa te bucuri de
ea … chiar daca poate inca esti singur si fata aia cu care
sa imparti un vin, nu este prin zona. Nu fi trist … nu ai
pierdut nimic, atata vreme cat inca esti integru oricat de
mult ar durea uneori singuratatea asumata pentru asta!
Bafta!
iti dau dreptate pe alocuri…
eu cred totusi ca teama asta de a face schimbari radicale in
viata pleaca si din incapacitatea de a vedea situatia din
afara. ce vreau sa spun e ca fata asta poate a stat prea mult
in viata ei, nu o mai poate vedea decat subiectiv, influentata
decisiv de obiceiuri, gura lumii, mediul in care a crescut si
toate astea, si de aceea nici macar nu mai poate concepe ideea
ca ar putea fi libera din nou. sa poti sa-ti privesti viata din
afara, ca si cum ai fi…nu stiu…deasupra, ca un observator
impartial, este ceea ce te ajuta cel mai mult in astfel de
situatii insa nu poate face oricine asta.
ea este un om bun si de aceea imi pare rau pentru ea…
Victor si daca ar gasi pe cineva sa o ajute sa iasa din
rahatul ala ce crezi ca ar face?! Iti spun tot eu: s’ar
conforma si ar ramane la caldutul ala … pe modelul: rau cu
rau, da mai rau fara rau! …
Eu nu zic ca nu e fata buna … si ca e usor sa o iei de la
capat sau sa faci dracu ceva din viata ta, daca vezi ca
traiesti in ceva ce seamana mai mult a sinucidere lenta …
insa poti macar sa incerci … daca stii ce iti doresti cu
adevarat. Din punctul meu de vedere oricum, genul asta de
oameni care se compromit intr’o anume situatie isi inchipuie
mai degraba ca sunt nefericiti de dragul de a avea de ce sa
planga … ca daca ar fi cu adevarat asa … ar si face
ceva!
In fine … discutie foarte complexa, lunga si care implica
numerosi factori … plus ca sa simti ceva compasiune pentru
oameni trebuie sa ai si ceva suflet in tine … la mine din
fericire nu se mai pune problema
repet, sunt de acord cu tine, diferenta e ca eu acord unele
circumstante atenuante. in general nu-mi bat prea mult capul cu
problemele altora. fiecare isi duce crucea si nu sunt in masura
sa judec felul in care traiesc viata ceilalti. uneori uit asta, e
adevarat, dar de cele mai multe ori iau oamenii asa cum sunt, nu
incerc sa-i schimb, nu le dau sfaturi.