Pentru ca pot

   dupa cum spuneam, am inceput sa fac unele lucruri din simplul motiv ca pot.
primul dintre ele a fost sa-mi iau computer nou. continuarea a venit acum, cand
am instalat pe el call of duty.
   call of duty e un joc frumos de felul lui, adica daca l-ar juca cineva care
se pricepe ar fi chiar interesant, problema e ca eu sunt praf si pulbere in ceea
ce priveste astfel de jocuri. dar pentru ca l-am jucat am dreptul sa imi expun
mai jos experientele traite.
1) primul nivel e de antrenament cica, de fapt e ca sa-si dea seama jocul cu ce
retardat are de-a face. astfel, pe podea erau 6 puncte marcate cu un rosu
tipator in care trebuie sa fac anumite lucruri. as fi stiut si ce daca as fi
avut rabdare sa ascult, dar cine sta sa asculte atunci cand trebuie sa omoare
inamicul?
   asa ca am luat-o repede la picior, am impuscat tot ce am intalnit in cale si
cand am ajuns triumfator la finis nu s-a intamplat nimic. bineinteles ca am
inceput sa injur jocul si natia alora care l-a facut atat de prost …cand am
fost putin atent si la ala care urla la mine din casti ca disperatul: "intoarce-
te la punctul 2!!!!! arunca grenada!!!!"
intrebarea mea logica a fost, desi nu avea cine sa-mi raspunda:
"-auzi ba, ….daca arunc grenada acum dupa ce i-am omorat e prea tarziu?"
   in urma acestui exercitiu care mie mi-a luat 10 secunde dar astia au zis ca a
durat 3 minute ca sa-l termin mi-au recomandat sa joc pe nivelul pentru
retardati. am incercat eu sa-l mut pe ala pentru incepatori dar jocul mi-a zis
ca nu e recomandabil pentru ca sunt un dobitoc incapabil.
2) niciodata, dar niciodata, nu e bine sa-ti arunci grenada intre picioare. am
folosit astfel primele 3 grenade primite in dotare si n-a fost deloc placut.
pana la urma m-am prins ca trebuie sa o arunc inamicului.
3) cred ca intr-un razboi adevarat n-as rezista mai mult de 5 minute. m-ar
impusca ori camarazii ori inamicii. motive?
3.1) inamicii. eram pe un camp si mergeam tiptil sa nu ne prinda inamicul. la un
moment dat vine o satra de matahale care incep sa traga din flanc. speriat, o
iau la sanatoasa si fug, si fug, pana dau de niste unii care pareau foarte
prietenosi. m-am oprit fericit. dupa ce si-au golit incarcatoarele in mine m-am
gandit "ba, astia nu cred ca erau de-ai mei…"
3.2) camarazii. de la faza de mai sus m-am invatat minte si trageam in tot ce
misca…problema, dupa cum poate banuiesti, e ca miscau mai mult ai mei decat ai
lor. in felul asta cred ca am dat vreo 10 restarturi in 5 minute.
4) la un moment dat trebuia sa distrug un tanc. eram intr-o curte si se tragea
din toate partile in mine iar sefu’ urla ca descreieratul sa folosesc o chestie
numita "javelin"(lance). prima reactie a fost, logic, sa caut o sulita pe care
as putea-o utiliza. dupa 5 minute de orbecait si vreo tot atatea restarturi am
realizat ca e improbabil sa poti sa distrugi un tanc cu o sulita. al doilea
gand, ca jucator amator de Dota care sunt, a fost sa ma gandesc daca astia in
razboi n-au si ei talismane magice ca e acolo unul care se numeste asa. dupa
alte 5 minute si 5 restarturi mi-am dat seama ca "javelin" se numea aruncatorul
de rachete. ar fi fost de altfel si logic, ca doar cu un talisman magic nu prea
poti sa distrugi un tanc, nu?
5) intotdeauna urmeaza-i pe aia din trupa ta. daca mergi 5 minute fara sa dai de
niciun inamic si de niciun camarad sunt mari sanse ca razboiul sa fie in partea
cealalta.
   de asta zic ca eu sa joc Call of Duty e cam ca Dee-Dee cand se duce in
laboratorul lui Dexter. fac exact ce n-ar trebui facut si ma distreaza. asta
cred ca e de fapt si principalul argument pentru care nu cred ca ar mai trebui
sa-l joc: cine se distreaza jucand astfel de jocuri?

P.S.: jocul e la fel de realist si de serios ca in clip. eu nu :))