Lumea virtuala

   schimband putin versurile lui Margineanu, as spune ca lumea nu e moarta,
lumea se transforma. si se transforma naspa, ma. devine virtuala. virtualitatea
asta nu am remarcat-o atat de mult pana acum pentru ca nici nu m-a interesat ca
sa fiu sincer, problemele au aparut cand mi-am dat seama ca din cauza
transformarii asteia au inceput sa existe serioase probleme de comunicare intre
mine si ea.
   pentru mine conversatiile pe messenger au o valoare nula, cel mult ludica.
dovada faptul ca nici nu-l prea mai folosesc. messengerul a fost probabil
inventat de secretara sefului de la yahoo atunci cand bossul i-a interzis sa mai
vorbeasca la telefon cu prietenele ei in timpul programului. problema e ca in
ziua de azi oamenii pot fi concediati pe messenger, se pot casatori pe
messenger, probabil in viitor se pot face si copii pe messenger. pe messenger
poti sa faci totul, messengerul este totul.
   in conditiile astea, atunci cand un tip ramas in urma cu mersul lumii trebuie
sa se intalneasca cu o fata in viata reala (ce bizar suna) el se asteapta sa se
intalneasca cu o fata in viata reala si atat. fata, care este in rand cu lumea,
va trata intalnirea altfel. isi va cauta rochie de mireasa, va trimite
invitatiile si se va gandi cand mergem sa luam verighetele. pana mea, sunt cea
mai rea persoana de pe Pamant, sunt bolnav si categoric n-am bani asa ca zau nu
vrei sa te casatoresti cu mine.
   recunosc ca e vina mea. fiind stramb situat fata de mersul lumii nici nu are
cum sa fie altfel. mi se pare ciudata si naiva toata situatia asta. adica imi si
imaginez discutia:
– mami, am intalnit un tip…
– bravo, fata mamii. si cum e?
– e asa destept! ma face sa rad, pot sa vorbesc cu el zile intregi si tot nu ne-
am plictisi! …am fluturi in stomac de cate ori sunt cu el…e minunat!
– si cum arata?
– in poza pe care mi-a trimis-o era asa dr…
– in poza?!?
– pai da…l-am intalnit ieri-noapte pe net..
   pentru mine nu merge. nu am relatii pe messenger si daca propun o intalnire
nu o fac pentru ca vreau sa cer in casatorie pe cineva ci pentru ca o discutie
fata in fata mi se pare normala si mult mai personala decat una virtuala.