am spus de multe ori ca sunt formatii care rezoneaza perfect cu anumite
stari. astfel, sunt formatii de care mi-aduc aminte o data la doi ani insa
atunci le ascult nu ca si cum mi-as fi adus aminte de ele dupa o pauza lunga ci
ca si cum ar fi fost acolo dintotdeauna, asteptand starea mea interioara care sa
ma faca sa le ascult.
o astfel de formatie e Tapinarii. ii ascult din ce in ce mai rar pentru ca
sunt asociati unei stari care ma cuprinde din ce in ce mai rar, insa atunci cand
sunt cuprins de starea asta ii ascult cu aceeasi pasiune dintotdeauna.
toata perioada asta care tine de vreo saptamana si ceva m-a obosit teribil.
am acum starea aia influentata mult de oboseala care ma face sa nu mai am chef
de nimic, sa ma zgandare pe nervi cea mai usoara boare de vant si sa nu ma mai
pot cenzura si sa spun fiecaruia in fata ceea ce cred, lasand la o parte orice
ratiune. e o stare pe care cafeaua nu o mai poate calma de aceea mi-am luat
concediu si peste cateva zile o sa plec la munte unde dupa ce o sa beau 3-4-5-6
beri o sa incep procesul de recuperare.