tocmai am parte de o mare insomnie. acum e cam ora la care maine o sa
trebuiasca sa ma trezesc si mi-e atat de putin somn incat cred ca o sa-mi fac o
cafea si o sa-mi incep ziua ca si cum as fi dormit toata noaptea.
de mult n-am mai pierdut o noapte cu totul. cred ca ultima data s-a intamplat
in Vama iar daca mi-aduc bine aminte situatia de atunci ar fi mult mai comica
decat foarte multe filme de comedie. unele lucruri insa nu pot fi spuse
niciodata.
deviez de la subiect si asta se intampla probabil din cauza oboselii pe care
o resimt. viata e un fenomen ciudat. oricat ai fi de pregatit, te loveste de
fiecare data acolo unde nu te astepti. imi pare un antrenament de box in care
oricat de bine ai fi pregatit, antrenorul intotdeauna gaseste locul descoperit
in care te loveste iar si iar si iar pana inveti sa ii parezi lovitura. dupa
care inevitabil va trece la urmatoarea gaura din defensiva naucindu-te din nou.
sunt putini oameni cei care m-au suportat pe parcursul vietii. am cunoscut
foarte multa lume insa ea a venit si s-a dus lasand amintiri insa in niciun caz
regrete. fiecare isi are locul lui in mintea mea, cand sau daca se va intoarce
ma va gasi ca si cum n-ar fi plecat insa as minti daca as spune ca regret
dspartirea de vreunul dintre ei. asa sunt oamenii facuti sa fie, vin si trec pe
langa mine ca apa pe langa pietre. cu toate astea sau poate tocmai de aceea pe
cei care raman alaturi de mine sau care se intorc periodic sa vada ce mai fac ii
iubesc mai mult decat si-ar putea ei vreodata imagina si categoric mult mai mult
decat le-am aratat-o. asta pentru ca stiu ca sunt si insuportabil si nesimtit in
felul meu de a fi, fire de artist cum imi spunea cineva. ei sunt punctele fixe
ale vietii mele si tin la ei ca un acrobat la franghia lui de siguranta.
e tarziu si cred ca asta este si motivul unui astfel de articol. in conditii
normale nu mi-as permite sa-l scriu. acum insa, dupa foarte mult timp, mi-am
readus aminte de ce am inceput sa scriu. am inceput sa scriu pentru mine, ca sa
elimin din minte cu ajutorul scrisului gandurile care nu ma lasa sa dorm
noaptea.
Cica se spune ca … un somn linistit denota o constinta
impacata/linistita, la fel cum unul nelinistit, denota
contrariul… ce spune lumea despre tine a spus si despre mine
mereu … doar ca mie imi spuneau "fire boema, amestec intre
drac si inger" 😀 Nu stiu care sunt proportiile … ca eu sunt
cuprins in citadela asta de lut, insa trecand prin viata, imi
dau seama doar ca cei care au vazut dincolo de propriile lor
vederi inguste … sau … aparentele ce de multe ori
intentionat le las vederii … au avut de castigat …
suportandu’ma 😀 Probabil ca si la tine este cam la fel …
Am scris si eu in multe noptii de nesomn … ce se pare ca
invariabil au ciclicitatea lor … daca nu este doar o carcasa
goala … cu mintea cat aluna … si am ajuns la concluzia ca
pana la urma este ceva normal pentru cei care nu gandesc la
nivel de ficus sau alta planta ce face umbra inutil
pamantului. Probabil ca sunt multe acum in mintea ta … sa
fie de vina si oboseala … dar in mod cert … la tine e ceva
de lucrat … ca sa iti readuci in viata somnul linistit! 😀
Daca erai un om cu minte mica, iti aruncam pastila aia cu:
soarta/dumnezeu/zodiacul e de vina … si iaca asa poate
reuseasi sa adormi … dar cum stiu ca nu e cazul … iti
doresc doar de bine … ca sfaturi multi pot da … fiind plin
de bagatori de seama! 😉
am spus de multe ori ca eu consider ca, cu cat esti mai bun
cu atat este mai mare raul pe care l-ai putea face. este o lege
a echilibrului, acel yin si yang al chinezilor. suntem si
ingeri si demoni in acelasi timp si intr-adevar numai cei care
sunt capabili sa ne cunoasca cu adevarat isi pot da seama cum
suntem de fapt. inteleg tot ce-mi spui pentru ca semanam in
multe privinte.
somnul linistit nu tine numai de constiinta. constiinta mea
a avut multe de indurat saraca dar intotdeauna m-a lasat sa
dorm. somnul linistit tine si de grijile si problemele din
viata ta. de vreun an si ceva de zile m-am aparat destul de
bine, niciuna din loviturile primite nu a reusit sa patrunda in
suflet. acum insa am fost atacat acolo unde nu ma asteptam si
am descoperit cu surprindere ca atunci cand ceva rau i se
intampla unui om la care tin grijile si gandurile sunt mult mai
puternice decat daca mi s-ar fi intamplat mie. pur si simplu nu
am fost pregatit pentru asta.
multumesc pentru gandurile frumoase. nu trebuie sa-mi dai
sfaturi si oricum nici n-ai avea ce sfaturi sa-mi dai. am
simtit gandurile sincere de dincolo de cuvintele scrise si asta
conteaza mult mai mult decat orice sfat. 🙂