a venit primavara. cel putin calendaristic. se spune ca este anotimpul
renasterii si zau ca as avea nevoie de asa ceva. de-abia m-am tarat din iarna
asta rece si gri, am nevoie de o primavara verde si colorata care sa-mi incarce
bateriile pentru cel mai frumos anotimp al anului: vara.
n-au innebunit inca salcamii dar astept sa o faca cat mai repede. ascultand o
asemenea melodie imi doresc sa fiu iar tanar si naiv si sa cred ca orice fata
care-mi trece prin viata se iubeste. sa fiu iar tipul sincer si picat de pe luna
care iubea nebuneste de fiecare data, nu cel care vede sfarsitul povestii
dinainte sa traiasca macar inceputul.
cred ca am chef sa ma trezesc din hibernare si sper ca primavara sa fie un
impuls suficient de bun pentru a-mi trezi cheful de oameni si de probleme
sentimentale.
Sa iubim cat putem,fiindca timpul nu minte!
problema mea cred ca e ca iubesc mult prea mult lumea si viata
cu tot ce inseamna ele ca sa mai imi pot canaliza aceasta iubire
raspandita cate putin in toti si toate intr-o singura fiinta. 🙂
…stiu ca suna ciudat si poti crede ca sunt aiureli. iar iubirea
aia totala si pasionala…mi-e dor de ea tocmai pentru ca
(culmea!) ma simt prea matur sa mai iubesc astfel.
Cu fiecare an care trece, noua ne e dor de noi..de cum am fost,
de ce am pierdut..de particele din sufletul nostru daruite de
cele mai multe ori celor ce nu meritau..de inocenta pierduta cu
fiecare zi care trece,fortati fiind sa ne maturizam inainte de
vreme in lumea asta rece si pragmatica..si tot asa..!
Si nu mai e decat un pas pana la melancolie, regrete..amintiri
dulci-amarui..neputinta..
incerc (si reusesc in 99% din timp) sa nu traiesc in trecut.
consider ca trecutul este incorporat in prezent, in cel ce sunt
acum. evit sa ma ating de melancolie, regrete sau tristeturi de
genul asta si de aceea fac tot posibilul sa privesc numai
inainte. trecutul nu poate fi schimbat insa viitorul este o
explozie de posibilitati. 🙂
🙂
Melancolia ca si celelalte trairi ori sentimente fac parte din
noi, fie ca vrem sau nu vrem..asa ca nu mai fi tu asa viteaz..:)
scuze de repetitie..:))
iti dau dreptate. 🙂 sunt de acord cu o idee pe care am
gasit-o intr-o carte a lui Hesse (imi spun sursa nu ca sa ma
dau mare asa cum imi spunea cineva ci din contra, ca sa se
inteleaga ca nu mintea mea este cea care a nascut ideea, ea
doar a adoptat-o), care spunea ca omul se naste cu toate
trairile, starile si sentimentele, mediul in care traieste,
deciziile pe care le ia in viata si o suma de alti factori
determinand care dintre ele se dezvolta si care raman in stare
latenta.
melancolia este o stare care exista in mine si care ma
incearca uneori insa este o stare pe care incerc sa o
minimalizez cat de mult. 🙂
Mare adevar!! 🙂
Racule.:))
Noapte buna!
noapte buna, anonimule! :))
Eu eram. Credeam ca te-ai prins.
Uff..
🙂