mi-am zis ca in perioada asta de inceput de primavara, cu atatea sarbatori
feminine, sa o las mai moale cu misoginismul de pe site. as spune ca in mare
parte mi-a reusit si mi-ar mai fi reusit ceva timp daca nu as fi dat caricatura
de mai sus care i s-a parut senzationala porcului misogin care sunt.
ma ingrijoreaza faptul ca perioada mea rock imi pare din alta viata. timpul
cand aveam plete, tricouri negre si ascultam rock parca se intampla acum cateva
sute de ani. totusi cred ca latura aia a mea inca mai este in mine, asteapta
doar o cauza care sa o trezeasca. inca as mai putea sa dorm prin gari sau
corturi, sa fac 3 nopti albe consecutive si sa ma trezesc intr-o dimineata cu
pene de memorie in legatura cu noaptea precedenta. e clar ca nu maturizarea m-a
impiedicat ci mai degraba lenea combinata cu absenta unei motivatii suficient de
puternice (in traducere, vreo rockerita cu par lung).
cu toate astea niciodata nu m-am simtit rocker cu adevarat. rockul e perfect
pentru o parte din starile mele insa nu ar putea niciodata sa rezoneze cu toate.
vine primavara si simt o nevoie de nestavilit de a face planuri pentru
viitor. de cateva zile am senzatia ca am renascut odata cu vremea frumoasa de
afara si simt nevoia sa ies din carapace.
Cred ca pana la urma rock’ul nu este o stare de cum te imbraci
si cat de lung ai parul (Dumnezeu sa il ierte pe Motu ca mi’am
adus acum aminte de el) ci mai degraba cum iti simti
sufletul … 😀 Culmea este ca mie mi’a placut mereu, dar
niciodata nu am simtit nevoia si nici nu am avut parul lung.
La partea cu … stimulul rebelului din tine … adevarul este
ca singurel este cam greu sa gusti din bucurie neavand
confirmare … ce o vezi in omul de langa tine … dar pana la
urma urmei … ce dracu … rock’n’roll … and keep rolling 😀
total de acord cu tine insa atunci eram mic, prost si rebel si
trebuia sa arat tuturor ca sunt rocker. :)) acum sunt mare, prost
si la fel de rebel insa impactul avut asupra lumii nu mai
conteaza, acum ascult muzica doar pentru mine. 🙂