Cronica unei cafele

   cafeaua ma face sa fiu romantic. as putea scrie declaratii de dragoste
inchinate cafelei care s-ar intinde pe zeci de pagini. nu am facut si nu o sa
fac asta pentru ca este un subiect care nu intereseaza pe nimeni, insa din cand
in cand o sa povestesc cum evolueaza povestea mea de dragoste cu ea.
   scriam in urma cu ceva vreme ca am gasit cafeaua ideala. era perfecta,
problema cu ea e ca din pacate ca orice lucru perfect este si rar. cafea Julius
Meinl nu am gasit in tot Bucurestiul decat in Carrefour-ul din Unirii. probabil
insa ca au terminat contractul pentru ca de cateva luni nu am mai gasit.
   acum doua zile eram iar pe acolo. m-am dus sperand ca poate poate. n-am gasit
si am ramas uitandu-ma oarecum nedumerit la toate natiile alea de cafea,
majoritatea incercate, celelalte neinteresante. atunci m-a abordat o tipa din
alea care fac reclame pe la standuri intrebandu-ma daca vreau sa o las sa-mi
povesteasca despre o cafea.
   in general refuz astfel de invitatii, acum insa, in parte pentru ca era una
dintre foarte putinele blonde cu ochi albastri care mi s-a parut draguta, in
parte pentru ca atunci cand vine vorba de o discutie despre cafea nu am cum sa
refuz, am acceptat.
   prima intrebare probabil s-a vrut a fi precisa insa a nimerit intr-un subiect
pe care l-as fi putut dezbate foarte pe scurt intr-un sfert de ora:
– Cum va place cafeaua?
   e bine ca am avut totusi bunul simt de a rezuma un roman intreg intr-o
singura propozitie:
– depinde de stare.
   tipa probabil nu s-a asteptat la un astfel de raspuns. a zambit si s-a apucat
sa-mi povesteasca despre cafelele ei. au scos astia de la Tchibo niste espresso,
unul de Sicilia si celalalt de Milano. mi-a placut felul in care povestea pentru
ca ma simteam bine auzind ca in sfarsit cineva respecta cafeaua asa cum se
cuvine si vorbeste despre ea cu admiratie. stiu ca asta era meseria ei insa
pentru mine despre o cafea buna poti sa spui la fel de multe ca despre un vin
bun. pentru un amator toate sunt la fel, pentru un pasionat este un Univers fara
limite.
   prin urmare a fost clar ca fata m-a convins sa iau una dintre ele. problema a
fost ca, la fel ca in bancul cu magarul care infometat si insetat este pus la
egala distanta de hrana si de apa iar el moare din cauza nehotararii, nu m-am
putut decide. acum ma gandesc ca le-as fi putut lua pe amandoua, atunci insa nu
mi-a trecut absolut deloc prin minte.
   in cele din urma, vazand ca inca ezit, biata fata mi-a pus o ultima
intrebare, ce s-a dovedit a fi decisiva:
– va place cafeaua mai prajita?
– da!
   prin urmare s-a hotarat ca prefer espresso-ul mai aspru sicilian in locul
elagantului espresso milanez. ca asa sunt eu, mai taran.
   sincer, nu ma asteptam sa-mi placa. am baut tchibo, este o cafea buna insa nu
extraordinara. comparand, este ca o femeie nici foarte frumoasa, nici foarte
desteapta, ca atatea altele, genul de femeie mediocra care nu iese cu nimic in
evidenta.
   asta insa nu este asa. si fata de precedenta mea mare iubire are un cu totul
alt tip de caracter. Julius Meinl era exact cum vroiam eu sa fie. se mula dupa
firea mea. era tare cand vroiam eu sa fie tare, era dulce cand vroiam eu sa fie
dulce. genul de femeie mamoasa care iti face toate poftele si alaturi de care te
simti confortabil si protejat. in acest Tchibo se simte firea latina. pot sa o
fac cum vreau ea tot ca ea e. i-am pus lapte si doua lingurite cu varf cu miere
si inca se simte distinct firea ei puternica, amara. sunt ca femeile alea
temperamentale alaturi de care nu poti sa ai decat o relatie pasionala ce
alterneaza de la un moment la altul dragostea cu ura.
   oricum as face-o si oricum as combina-o simt ca isi are caracterul ei,
nealterat in niciun fel. nu va fi niciodata cum vreau eu, ea va fi dura, va fi
ca ea, independenta, nepasatoare la pretentiile mele.
…si, sincer sa fiu, imi place asta.

3 Responses

  1. ice4you says:

    Iti multumesc ca nu mi’ai pus piesa aia stupid de gretoasa
    care suna peste tot acum vreun an … cu "dona tu cafe" … or
    shit like that …

    Din pacate cu greu gasesti cafea buna si de la mama ei … eu
    mi’am pus pe picioare de curand o retea prin care imi vine din
    Brazilia (e bine sa ai prieteni prin lume :D) via … USA …
    via EU … niste cafea boabe de la mama ei. Nu ma intreba de
    brand ca nu am reusit sa ii tin minte numele al carui
    pronuntie iti poate provoca o fractura de limba … dar merita
    fiecare dimineata 😀

    Ce faci tu cu cafeaua in rest … este deja sex pervers … da
    ma bucur ca iti iasa 😀

    n’joy!

  2. Victor says:

    ce pot sa spun…daca o femeie m-ar inspira macar o zecime din
    cat o face o cafea buna as putea spune ca sunt indragostit. :))

Leave a Reply to Victor Cancel reply