in situatii extreme corpul are reactii ciudate. ceea ce m-a fascinat
intotdeauna la mintea mea este ca indiferent cat de extreme erau aceste situatii
ratiunea ramanea inca activa, reusind sa inregistreze datele primite.
dupa 20 de ore nedormite dintre care 10 muncite, senzatia este foarte
asemanatoare cu aceea de dupa 5-6 beri baute. devine necesara o atentie
continua, totusi minima, ca sa pot merge drept, concentrarea devine imposibila
si probabil pentru a putea rezista corpul arunca in lupta toti hormonii
disponibili pentru ca altfel nu-mi pot exprima starea de oarecare euforie pe
care o simt.
nu stiu daca s-a aplicat si in cazul lui Creanga dar o astfel de stare te
poate face sa scrii (sau, altfel spus, numai intr-o astfel de stare as putea
scrie) Amintiri din copilarie. as putea enumera cu detalii oarecum amanuntite
destul de multe momente in care am fost in situatii asemanatoare, majoritatea
insa avand o cauza mult mai placuta: berea.
stiu, ar trebui sa ma duc sa ma culc. dar zau acum, arata-mi tu un om ametit
caruia atunci cand ii spui sa se duca sa se culce chiar se duce.
Dupa inca una … mergem la nani! 😀 😀 si da … te loveste
subit inspiratia … eu pe tema asta am dezvoltat odata o teorie
ca abia dupa ce iti imbeti gandurile si constiinta de om mic …
poti sa auzi glasul sufletului … care e mai treaz ca oricand 😀
Si uite asa iti mai daruiesti si tu din cand in cand, cate o
nebunie voluntara. 🙂
Acum hai sa recunoastem..marile minti sclipitoare, detineau
drept de propietate pe cate o pasarica, acum depinde cat de
mica sau mare..fiecare dupa caz.:))
ice, inteleg ce spui si ai dreptate. betia este un mod sigur
de a opri cenzura ratiunii dar in unele cazuri asta nu este un
lucru bun. 🙂
shadow, m-as scuti bucuros de astfel de nebunii. :)) acum a
fost un caz special cauzat de o sedinta programata exact la
iesirea din tura de noapte. interesant a fost ca in situatia
descrisa in articol, la sedinta n-am spus nimic, mi-am folosit
toata energia si farama de concentrare ca sa-mi stapanesc
pornirea de a face misto de inteligentul care a programat-o la
7 dupa care a amanat-o 2 ore. intamplator, inteligentul ala era
chiar seful cel mare. din fericire am reusit sa ma abtin si de
aceea inca mai am un loc de munca. :))
in ceea ce priveste pasaricile, si eu le am pe ale mele dar,
spre deosebire de ei ,prefer sa nu le scot la produs. 😀
Bine ai facut. Tacerea te poate salva de la multe situatii
delicate, si de cele mai multe ori cuvintele te fac sa regreti.
Cat despre pasarici..:) fiecare avem cate una. 🙂