Ce e rau si ce e bine…

   am cautat peste tot o harta care sa-mi arate drumul pe care au luat-o
particulele radioactive plecate de la japonezi. n-am reusit decat sa aflu ca au
ajuns in Islanda dupa care ca vor ajunge in Franta, ceea ce m-a facut sa cred ca
astea topaie din loc in loc dupa cum le taie capul.
   am gasit insa o harta mondiala amanuntita a marimii penisului, ceea ce din
punctul meu de vedere inseamna clar ca centrala aia ar fi facut un bine
intregului Univers daca ar fi explodat si ar fi scapat existenta de o specie
atat de stupida.
   nu am nimic cu omenirea, oamenii sunt problema. asa cum o data pe an ne
aducem aminte ca suntem indragostiti (Sf. Valentin), asa cum o data pe an ne
aducem aminte ca femeile sunt niste flori gingase si nu niste scorpii sugatoare
de viata (1-8 martie), asa o data pe an omul isi aduce aminte ca e ecologist. nu
stiu de unde a plecat stupizenia asta cu ora pamantului, cert este ca nu ajunge
nicaieri. un minim de cunostinte de fizica sunt suficiente pentru a realiza ca
nu se rezolva nimic in felul asta pentru ca centralele producatoare de curent
electric vor functiona la aceeasi capacitate, doar ca nu va mai consuma la fel
de multa lume ceea ce produc.
   treaba cu semnalul de alarma este iar un mare fas pentru ca pot sa pun pariu
ca insasi cei care au generat miscarea nu ar putea trai mai mult de o saptamana
fara curent electric. prin urmare sfatul meu este nu ne mai dam rotunzi atunci
cand nu suntem, sa tacem din gura si sa salvam planeta fiecare pentru proria
constiinta, nu sa il obligam pe ala de langa noi sa faca asta.
   in legatura cu toate astea trebuie sa fiu de acord cu Eminescu, desi privesc
lumea cu umorul lui Caragiale:
                Vreme trece, vreme vine,
                Toate-s vechi şi nouă toate;
                Ce e rău şi ce e bine
                Tu te-ntreabă şi socoate;
                Nu spera şi nu ai teamă,
                Ce e val ca valul trece;
                De te-ndeamnă, de te cheamă,
                Tu rămâi la toate rece.
  
…si prea putini stiu ca totusi exista cultura, cum este melodia asta a lui
Vintila pe versurile lui Paunescu, numai ca sta departe de superficialitatea
societatii noastre ce-i are in frunte pe pseudointelectualii romani. ea este
insa acolo, asteptand sa fie descoperita.