el e de mahala, ea e de mahala. cu toate astea, sau poate tocmai de asta, au
ajuns peste tot la stiri. cred ca duelul ar trebui reintrodus ca un fel de
justitie divina. un fel de "pace, pace, intre doua dobitoace". daca as fi
judecator le-as spune:
"Pepe, ia tu pistolul asta, Oana ia-l pe asta. sunt identice, nu va mai
certati pe ele! stati spate in spate. asa. acum veti face 10 pasi dupa care va
veti intoarce si veti trage unul spre celalalt."
daca ar avea putin bun simt, fiecare ar folosi glontul de pe teava pentru a
se sinucide. mult mai probabil insa cei doi se vor intoarce dupa primul pas,
fiecare incercand sa-l impuste pe celalalt in spate.
oricum ar fi, finalizarea e cea buna pentru restul omenirii.
in cazul celalalt situatia e alta. spre deosebire de mahalagii de mai sus,
divortul al doilea are ca personaj principal o persoana inteligenta. oricat nu
l-as suporta eu pe Irinel – si omul mi-e incredibil de antipatic – trebuie sa
recunosc ca a facut totul cu cap. intreaga actiune a fost gandita de el din
timp, fiecare posibilitate si eventuala miscare a Monicai analizata pe toate
partile, astfel incat atunci cand a venit momentul divortului, Irinel i-a inchis
toate usile si posibilitatile. practic, aici n-a fost niciun fel de cearta sau
de proces, a fost o executie in public.
…daca melodia ar fi fost compusa dupa divorturile astea atunci ar fi fost
normal, avand insa in vedere ca a fost compusa cu mult inainte nu pot decat sa
trag concluzia ca Artanu’ pe langa faptul ca este Everestul rockului romanesc
mai este si adevaratul fiu al mamei Omida :))