nu e prima oara, si de aceea este posibil ca tema acestui articol sa fi fost
reluata in trecut, cand sunt privit ca o ciudatenie, poate chiar si cu putina
compatimire, pentru ca cel care crede asta despre mine are cu totul alte repere
in viata decat mine.
adevarul este ca am stat si m-am gandit si eu sunt impotriva lumii. am cu
totul alte idei despre tot si de aceea atunci cand ne interesectam la un nivel
mai profund aceasta diferenta devine evidenta. insira-mi toate ideile generale
de fericire ale oamenilor si le voi refuza.
am fost privit ciudat cand i-am spus unui amic pe care efectiv l-am bagat sub
masa ca intre bere si cola prefer intotdeauna cola (asta e o chestie pe care o
recunosc doar la betie sau la oboseala, stari incredibil de asemenatoare) si ca
in afara faptului ca vorbesc niste tampenii pe care o sa-mi ia foarte mult timp
sa le indrept nu gasesc nimic distractiv in a ma imbata.
sunt in continuare destule persoane care ma privesc cu compatimire cand le
spun ca sunt foarte fericit si fara sa am o femeie pe cap. nu sunt misogin si
toate femeile care ma cunosc pot sa certifice asta oricand insa atunci cand vine
vorba de viata mea oricarei femei care ar incerca sa intre i-ar fi foarte greu
sa-si faca loc. am mai spus-o de multe ori ca ma iubesc prea mult ca sa mai am
mult loc si pentru alta iubire.
sunt privit in continuare ca o ciudatenie la serviciu pentru ca nu ma enervez
aproape niciodata. nu ma chinui sa le explic ca mi-am promis mie ca nu voi lasa
niciodata nimic neimportant sa-mi disutruga neuronii si reusesc sa aplic
principiul asta aproape intotdeauna (cu exceptie, bineinteles, a aparatelor
electrocasnice care, asa cum am scris de multe ori, scot la suprafata bestia din
mine).
banii nu au fost niciodata o prioritate pentru mine. tin minte si acum ca
anul trecut de revelion mi-am dorit sa am suficienti bani incat sa nu stiu
niciodata cati am. ca intotdeauna, viata mi-a indeplinit dorinta. nu sunt nici
pe departe bogat insa daca azi ma trazneste ideea ca vreau sa plac in tarile
calde in doua saptamani am zburat.
nu mi-a placut niciodata sa invat ceva anume. probabil ca si aici sunt cumva
impotriva lumii pentru ca mie mi-a placut sa stiu elementente generale din cat
mai multe domenii insa nu mi-a placut sa aprofundez niciunul, ma plictiseste
teribil sa fac asta. cei care ma cunosc pot sa ateste ca am o cultura generala
respectabila insa la scoala am fost mereu genul care scoatea un 10 adunand doua
sau chiar trei note.
intotdeauna am fost de parere ca lumea se incurca atat de mult in micile ei
probleme incat nu mai e capabila sa vada imaginea de ansamblu. incearca sa
explice si sa demonstreze ca rosul e rosu si albastrul e albastru, porneste
razboaie mondiale din cauza asta, neintelegand ca ceea ce conteaza e ca amandoua
sunt culori. alearga din ce in ce mai repede pentru a avea totul neintelegand ca
secretul e sa te opresti si sa nu-ti pese de nimic.
nu, in general vorbind, lumea e undeva acolo iar eu sunt undeva aici iar
intre mine si ea exista un soi de prapastie peste care se poate trece doar prin
unele puncte fara sa existe insa legaturi prea sigure.
P.S.: ca intotdeauna cand am de spus ceva ce consider ca are o oarecare
importanta, sunt foarte atent la melodia pe care o alatur cuvintelor. stiam ca
ea exista si ca e pe undeva prin mintea mea si sunt multumit sa spun ca dupa
jumatate de ora de cercetari am reusit in sfarsit sa o aduc la suprafata.