ma gandesc ca, daca ar fi sa acceptam teoria evolutionista, evolutia
Universului se aseamana izbitor cu evolutia unei plante.
totul a plecat de la momentul zero, Big Bang-ul, in care samanta dura de
materie a explodat, aparand primul stadiu de dezvoltare. desi intial totul parea
haotic, fara vreo structura solida, cu trecerea timpului totul a inceput sa
capete sens, materia in exapansiune a inceput sa se stranga, sa se adune in
forme coerente, luand nastere sisteme solare si galaxii.
Universul ajuns in acest stadiu se poate asemana cu o planta matura. are o
structura bine definita, cresterea a incetat si este gata pentru urmatorul
stadiu de dezvoltare.
iar acest stadiul il reprezinta aparitia vietii. viata, minunatia ei,
aparitia ei din neviata este la fel de minunata precum aparitia florii dintr-o
planta care nu anunta o asemenea incredibila aparitie.
presupunand de dragul unei discutii teoria asta ca fiind adevarata, ma intreb
care ar fi atunci scopul nostru. care ar trebui sa fie samanta pe care sa o
producem astfel ca aceasta evolutie sa-si continue cursul?
P.S.: i-am gasit chiar si lui Dumnezeu un loc in toata teoria asta. Dumnezeu
este seva care face sa traiasca acest intreg Univers. nu il vedem, nu l-am vazut
si nu il vom vedea dar ne hranim existenta din El.