Motive

   zilele astea m-am tot gandit de ce simt ceea ce simt. asa se intampla de
fiecare data cand nu ma inteleg, cand simt ceva in contradictoriu cu ceea ce mi
s-ar fi parut mie normal.
   intr-un final mi-am dat seama.
   pe de o parte nu pot sa-i compatimesc pe cei care-si bat joc de viata. pentru
mine viata este ceva sfant, ceva ce trebuie intretinut cat mai bine. ii
simpatizez si ii respect pe cei care au o viata grea si incearca din toate
puterile sa si-o faca frumoasa insa creierul meu este incapabil sa trezeasca
vreun sentiment puternic atunci cand are de-a face cu cei care dau cu piciorul
vietii, oricine ar fi ei si oricare le-ar fi motivul.
   cu toate astea, intr-un alt nivel al mintii mele exista trecutul, acea parte
care pentru mine reprezinta ce a insemnat Valea Plangerii pentru Fat Frumos
(Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, un basm mult mai profund decat
ai putea crede). trecutul stocheaza amintiri, amintiri care cu cat te leaga mai
mult de o persoana cu atat fac ca ceea ce se intampla cu ea sa te afeceteze mai
mult. partea asta pur si simplu exista acolo, nu poate fi inlaturata si din cand
in cand iese la suprafata si da totul peste cap, ceea ce s-a intamplat.
   suprapunerea acestor doua planuri a dus la un conflict interior puternic ce
mi-a luat ceva timp pana sa reusesc sa-l calmez si sa incerc sa-l descifrez.
acum ca am inteles am si acceptat acest lucru in legatura cu mine si pot sa
incerc macar sa merg mai departe.