…ca o rata

   azi m-am trezit mergand pe strada si avand in gand melodia de mai sus. spre
deosebire de mama care are impresia ca orice vis aberant inseamna ceva, eu cred
ca fiecare melodie care imi vine aiurea in minte inseamna ceva. asta pentru ca
am asociat de-a lungul timpului cate o melodie aproape fiecarei stari pe care o
am.
   de aceea m-am tot gandit de ce mi-a venit in minte melodia asta. cred ca
raspunsul ar fi ala ca viata mea, asa cum e acum, cam poate fi caracterizata de
refrenul asta.
   poate totusi daca ar avea o nota putin mai optimista ar fi perfecta. si in
legatura cu asta am o problema grava. restul lumii pur si simplu nu poate tine
mereu pasul cu buna mea dispozitie. adica de multe ori incerc sa fiu amuzant, sa
fac lumea sa rada si daca vad ca nu reusesc atunci ma resemnez…adica ok, daca
nu vreti, eu nu va oblig.
   sunt un tip ciudat. adica eu sunt perfect normal pentru mine dar probabil
oricine altcineva m-ar putea considera ciudat. in anumite aspecte sunt extrem de
zgarict, in altele as da cu banii fara numar fara numar, mai ceva ca la o nunta
cu Guta.
   treaba e ca principalul scop pe care l-am gasit banilor (si cred ca singurul)
este acela de a-mi cumpara linistea. daca am o problema si se poate rezolva cu
bani, dau oricat. daca mama, Radu sau oricine altcineva sunt suparati din cauza
unei probleme care se poate rezolva cu bani le-as da oricat numai sa le treaca.
aici as putea fi ipocrit si sa spun ca e generozitate insa de fapt este o
modalitate de a-mi cumpara linistea. nu-mi place sa-i stiu pe cei pe care ii
iubesc suparati, e o stare care ma zgandare la nervi, iar daca problemele pe
care le au se pot rezolva cu bani atunci le-as da oricat numai sa-i stiu
linistiti. pentru ca ei fiind linistiti si eu sunt linistit. deci nu e
generozitate, e egoism. problema e ca au principii. si avand principii prefera
sa aiba probleme in loc sa n-aiba, neintelegand ca pentru mine linistea este
mult mai importanta decat banii.
   cine are urechi de auzit sa auda, cum zicea un tip destept.