Barca a castigat inca o data Champions League. am pus aici golurile si pentru
cine nu a vazut meciul trebuie sa spun ca intreg jocul Barcelonei a fost precum
golurile astea: simple, superbe, inteligente, perfecte. a fost un meci care l-a
facut pana si pe legendarul Sir Alex Ferguson, antrenorul lui Manchester sa
declare ca Barca in momentul asta nu poate fi oprita de nicio echipa, fie ea de
club sau nationala.
nu vreau sa fiu lacrimogen insa finala de aseara a reprezentat, pe langa
fotbal, o serie de gesturi superbe. incepand cu Guradiola care l-a bagat pe
accidentatul Puyol in minutul 90 numai si numai pentru ca Puyol este capitanul
de ani buni al acestei echipe si era cel mai indreptatit sa ridice trofeul si
continuand cu Puyol care i-a lasat aceasta placere lui Abidal, cel care a
revenit pe teren dupa operatia de extirpare a unei tumori la ficat pe care a
suferit-o in urma cu cateva luni. prin asta Barca a demonstrat inca o data ca
este mai mult decat un club, este o familie.
Barca m-a facut sa ma indragostesc iar de fotbal, a doua oara cand mi se
intampla asta dupa meciurile Generatiei de aur din ’94.
Spectacolul asta imi aduce aminte perfect de vremurile cand
romanii dupa ce inabuseau sangeros cate o revolta a foamei, o
puneau rapid de niste circ in care la aia de mai ramaneau in
picioare, le arunca cateva pite in tribune si uitau de foame
pentru o vreme. Cam asta a fost si finala asta care dincolo de
frumosul din arena, a avut si latura sangeroasa din afara ei,
in care revolta de la portile arenelor a fost inabusita
sangeros. 😀
cred ca inteleg unde bati dar nu e asa. daca ai fi auzit
mesajele jucatorilor Barcelonei de dupa finala, toate inspirau
o singura idee, si ideea asta este cel mai bine rezumata
intr-un banner urias afisat de galeria Barcei la un meci cu
Real Madrid din urma cu cativa ani: Catalunia is not Spain.
daca ar fi fost doar ca sa-i multumeasca pe spanioli atunci
finala asta ar fi trebuit sa fie castigata de englezi. 🙂